Cum a schimbat lumea Tetrarhia lui Dioclețian

 

La 1 martie 293, Împăratul Dioclețian decidea să împartă Imperiul Roman în patru părți, în ideea că astfel imperiul are șanse mai mari de supraviețuire.

Dioclețioan era principalul Împărat și purta titlul de Augustus, care era cel mai important dintre titlurile imperiale romane.

Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la patru numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi Auguști li se subordonează doi Cezari: Galerius și Constantius.

Primul pas în realizarea tetrarhiei a fost numirea în anul 286 a lui Maximian în funcția de Augustus (coîmpărat). Dioclețian conducea teritoriile estice ale Imperiului, iar Maximian pe cele din Vest. După șapte ani apare tetrarhia.

Provenit din grecescul tetra, patru și arhos, șef, tetrarhia a fost un sistem de guvernare și de administrare a Imperiului Roman, conceput de Dioclețian.

Imperiul a fost condus de doi Auguști (Dioclețian la Nicomedia, azi Izmit, Turcia, și Maximian la Mediolanum, azi Milano) și doi Cezari: Galerius la Sirmium (astăzi Stremska-Mitrovica, Serbia), în Pannonia, controlând și Moesia și Tracia în Est, în timp ce Constantius I Chlorus se instalase la Augusta Trevorum, azi Trier, în Germania, controlând și Galiția și Britania.

Conform geschichte.history.info, este interesant de menționat că Galerius era ginerele lui Dioclețian, iar Constantius Chlorus era ginerele lui Maximian.

Însă, între ei, exista o ierarhie. Dioclețian îi domina pe colegii săi, și fiecare Cezar trebuia să fie succesorul Augustului său.

Dioclețian credea că rezolvă astfel dificultățile administrative și judiciare, pe care le crea un Imperiu devenit prea mare pentru un singur împărat și o singură administrație: tetrarhia îi părea că trebuie să asigure permanența, eficiența și unitatea puterii imperiale.

Dacă urmărim harta și ne referim la teritoriile de astăzi, Dioclețian domnea în partea asiatică a Turciei, Cipru, Siria, Liban, Israel, Iordania, nordul și estul Egiptului.

Galerius domnea în partea europeană a Turciei, sudul și estul Bulgariei, Dobrogea, Grecia, Macedonia de Nord, Kosovo, Albania, Muntenegru, vestul Serbiei, sudul Ungariei, Croația, Slovenia și sud-estul Austriei.

Maximiam deținea controlul asupra Italiei, insulelor Corsica și Sicilia, sud-vestul Austriei, Spania, Portugalia, nordul Marocului, nordul Algeriei, nordul Tunisiei și nordul Libiei.

Gallerius domnea pe teritoriul de astăzi al Franței, Elveției, sud-vestul Germaniei, Belgia, Olanda, Anglia și Țara Galilor.

Un caz aparte este cel al Dobrogei de astăzi.  Dobrogea a fost separată de Moesia Inferior și transformată în provincie separată, sub numele de Sciția Minor (cu reședința în orașul Tomis, astăzi Constanța), aparținând diocezei Tracia și apărată de două legiuni cu garnizoana la Noviodunum (astăzi la granița cu Ucraina, în apropriere de Tulcea) și Troesmis (în apropriere de Brăila).

 

În dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian au abdicat în aceeași zi (1 mai 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevenind persoane particulare. Dioclețian se retrage, până la moarte, în palatul său din Spalatum (azi Split, în Croația).

 

Dar sistemul nu a supraviețuit creatorului său: după abdicarea lui Dioclețian, în 305, el s-a deteriorat rapid, ducând la anarhie și la războaie civile, care nu vor înceta decât în 312, o dată cu victoria lui Constantin asupra rivalilor săi.

 

Parteneri