Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Cum a reușit un condamnat la moarte să umilească Tribunalul internațional de la Nürnberg? Misterul nu a fost elucidat nici până astăzi
Articole online

Cum a reușit un condamnat la moarte să umilească Tribunalul internațional de la Nürnberg? Misterul nu a fost elucidat nici până astăzi

Cu exact 75 de ani în urmă, pe 15 octombrie 1946, Hermann Göring, fost președinte al Reichstag-ului nazist, șeful Luftwaffe, cel care în 1939 era desemnat succesorul și locțiitorul lui Hitler, avea să-și joace ultima farsă, umilind Tribunalul de Nürnberg.

Ultima sfidare

Condamnat la moarte pentru crime de război în octombrie 1946, după ce a pus la îndoială legitimitatea tribunalului de la Nürnberg și a apărat până în pânzele albe al treilea Reich, Göring a refuzat să se lase spânzurat.

Pe 15 octombrie, în ajunul executției, un paznic l-a văzut ducându-și mâna la gură și apoi înecându-se. Când a sosit medic, Reichsmarschall-ul Hermann Göring era deja mort. La o examinare minuțioasă, în gura liderului nazist s-au descoperit bucăți de sticlă și urme de cianură.

De altfel, era clar că e vorba de o sinucidere. Göring lăsase o notă adresată autorităților de ocupație aliate.
„Nu aș fi avut nicio obiecție să fiu împușcat. Cu toate acestea, nu voi facilita executarea Reichsmarschall-ului Germaniei prin spânzurare! Pentru binele Germaniei, nu pot permite acest lucru.
Mai mult, nu simt nicio obligație morală de a mă supune pedepsei dușmanilor mei.
Din acest motiv, am ales să mor ca marele Hanibal”.

Mărturia unui gardian american

Întrebarea cum a reușit nazistul să-și procure otrava i-a preocupat decenii pe istorici. Abia în 2005, un fost gardian american a mărturisit că el este cel care, în calitate de complice neintenționat, i-a furnizat lui Hermann Göring fiola.

Herbert Lee Stivers le-a declarat ziariștilor de la Los Angeles Times că o tînără nemțoaică pe nume Mona l-a păcălit să-i ducă lui Göring fiola ascunsă într-un stilou, spunându-i că e vorba de un medicament.

Stivers a explicat că a întîrziat să-și spună povestea pentru a fi sigur că a intervenit prescripția pentru infracțiunea pe care a comis-o.
Fiind unul dintre gardienii cu cască albă din procesele de la Nürnberg, Stivers, pe atunci în vârstă de 19 ani, spune i s-a permis să discute cu faimoșii prizonieri naziști și recunoaște că a ajuns să-l placă pe Göring.

„Göring era un tip foarte plăcut. Vorbea o engleză destul de bună. Vorbeam despre sport, jocuri cu mingea. Era un aviator și am vorbit despre Lindbergh”, a declarat el pentru Los Angeles Times. Înainte de război, Göring îi acordase o medalie lui Charles Lindbergh, primul om care a zburat singur, fără oprire, peste Atlantic.

Cherchez la femme

Stivers spune, totuși, că nu a vrut să ajute sinuciderea, Pur și simplu, a fost abordat în fața unui club pentru ofițeri de o fată drăguță, cu părul negru, care i-a spus că se numește Mona.

Tânăra l-a tachinat când a aflat că este paznicul căpeteniilor naziste, spunând că nu arăta ca unul. Pentru a dovedi că spune adevărul, a doua zi, Stivers i-a cerut lui Göring un autograf și i l-a dat fetei
A doua zi, Mona l-a condus într-o casă și i-au fost prezentați doi bărbați, care s-au prezentat drept Erich și Mathias. Ei i-au spus că Göring e „foarte bolnav” și nu i se dau medicamentele de care avea nevoie.
Stivers recunoaște că a transportat și miște bilețele ascunse într-un stilou înainte de a-i duce lui Göring fiola despre care i se spusese că este medicament.
Cât despre noua sa iubită nemțoaică, aceasta a dispărut rapid după ce fiola ucigașă a ajuns la Reichsmarschall. „Nu am mai văzut-o niciodată pe Mona. Cred că m-a folosit”, a recunoscut Stivers.

„Nu mă gândeam la sinucidere când i-am dus fiola lui Göring. Nu era niciodată într-o stare de spirit proastă. Nu părea că se va sinucide N-aș fi transportat niciodată cu bună știință ceva dacă aș fi știut că va fi folosit pentru a ajuta pe cineva să evite spânzurarea. M-am simțit foarte rău după sinuciderea lui. Am avut un sentiment ciudat, ; nu credeam că există vreo modalitate prin care ar fi putut să ascundă fiola pe corpul său.”

Istoricii au și acum rezerve

„Problema a fost ca un puzzle pe care nimeni nu l-a rezolvat cu adevărat”, declara Michael Marrus, profesor la Universitatea din Toronto.
Marrus a scris o istorie documentată a proceselor de la Nürnberg.

„Este această poveste (a lui Stivers n.r.) plauzibilă ? Ei bine, abia dacă este. Vom ști vreodată cu siguranță ce s-a întâmplat? Aproape sigur că nu.”
Ce-i drept și Göring a făcut t0t posibilul să-i protejeze pe gardieni. Alături de scrisoarea de adio a lăsat și o notă către comandantul închisorii spunând că niciunul dintre gardieni nu este de vină pentru că nu a găsit fiola de cianură, deoarece o adusese cu el în închisoare ascunsă într-un borcan cu cremă de păr.

Ancheta oficială, extrem de neglijentă, a acceptat în cele din urmă explicația lui Göring.

„A fost, evident, o anchetă foarte ușoară. Nu există nicio modalitate de a ști dacă a existat o mușamalizare deliberată. „, a susținut prof. Marrus.

 

Există și alte piste

În cartea sa Misterul sinuciderii lui Hermann Goering, un istoric pe nume Ben Swearingen a speculat că un locotenent al armatei americane, Jack Wheelis, care avea o relație bună cu șeful Luftwaffe, i-ar fi permis lui Goering să-și recupereze cianura din efectele sale personale. Pentru acest serviciu Göring l-ar fi mituit pe Wheelis cu ceasul său de aur, stiloul și tabachera sa.

Mai mult, în 2003, Petronella Wyatt, editorialista publicație Spectator, a anunșat că un bărbat din Florida pe nume Ned Putzell, un veteran al Biroului SUA pentru Servicii Strategice (precursor al CIA) i-a declarat că el i-a dat lui Göring o pastilă de cianură . Problema cu această poveste este că Göring s-a otrăvit cu o fiolă din sticlă, iar relatarea lui Stiver pare să se potrivească mai bine.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA