Cum a devenit cuvântul „Panama” echivalent cu o escrocherie de proporții

 

Pe 20 martie 1893, scandalul Panama se încheie prin condamnarea la 5 ani de închisoare a fostului ministru al Lucrărilor Publice. Ferdinand de Lesseps și Gustave Eiffel scapă de închisoare la limită, printr-o prescriere.

Devenit celebru după reușita avută cu Canalul de Suez, Ferdinand de Lesseps (foto) încearcă să reediteze succesul, zece ani mai târziu, în 1879, cu străpungerea Istmului Panama, între Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic.

În acea perioadă, istmul era teritoriu al Columbiei.

Construcția este prevăzută să dureze 12 ani și să coste 600 de milioane de franci, un cost foarte ridicat din cauza absenței ecluzelor.

La fel ca și în cazul Canalului Suez, Lesseps înființează pe 20 octombrie 1880 o societate anonimă pentru a strânge fonduri și a realiza proiectul, Compania Universală a Canalului Interoceanic Panama.

Lucrările încep în anul următor.

Însă istmul american este traversat de cordiliera Anzilor, relativ înaltă, iar primele lucrări se lovesc de numeroase dificultăți.

Ferdinand de Lesseps demarează mai multe subscripții în rândul publicului francez. Însă primele fonduri pe care le strânge le folosește pentru a „unge” presa încât să ascundă realitatea.

Aflat în impas, el apelează la inginerul Gustave Eiffel, devenit faimos datorită turnului său care va fi inaugurat cu ocazia Expoziției Universale din 1889.

Eiffel nu ezită să-și pună în joc imensul prestigiu în serviciul bătrânului întreprinzător și reface proiectul, adăugând ecluze.

Franța intră într-o lungă perioadă de depresie economică, iar oamenii sunt puțin tentați să-și pună economiile la bătaie într-o asemenea aventură.

Scandalul „ungerii” presei este relatat de Emile Zola în romanul său, „Banii”.

De pildă, Emile de Girardin, deputat și ziarist reputat, fondator al ziarului La Presse, atacă la început cu violență proiectul, însă sfârșește prin a-l sprijini cu entuziasm, după ce este cooptat în Consiliul de Administrație al Companiei.

Ferdinand de Lesseps corupe astfel circa o sută de miniștri și parlamentari. El este ajutat în această operațiune de corupere de un afacerist de origine evreiască, Cornelius Herz, și de intermediarul său, de asemenea israelit, Jacques Reinach.

Falimentul Companiei devine inevitabil în anul următor. Justiția pronunță lichidarea sa oficială pe 4 februarie 1889. Aceasta va duce la ruinarea a 85.000 de subscriptori.

În cele din urmă, americanii vor fi cei care vor străpunge istmul. Canalul Panama, cu enorme ecluze, așa cum s-ar fi impus de la început, va fi inaugurat pe 3 august 1914.

De la acest faimos scandal în epocă, termenul „panama” a devenit sinonim cu o mare escrocherie.