La aceste raioane de sport se găsesc rochiţe interesante, atât prin ingeniozitatea plină de gust a liniilor, cât şi prin varietatea ţesăturilor care, în marea majoritate fac parte din familia jerseurilor. S’au lansat astfel jerse-uri groase, într’o culoare, jerseuri în două tonuri, imitând tweedul, jerseuri cu desene hi relief, gofrând uşor suprafaţa, jerseuri în coastă, atât de fine încât, deşi sunt de lână, dau impresia unui tricotaj de aţă.
Jerseul
Nu ştim dacă e de vină intensiva întrebuinţare a jerseului, sau avem, de-a face cu o nouă orientare a gustului: fapt e că asistăm la o reînviere a vechiului costum compus din două bucăţi, ce se traduce astăzi prin tailleur-uri suple, foarte apreciate, prin faptul că sunt practice şi tinereşti.
Constituesc costumul ideal pentru excursii, pentru cursele matinale în oraş şi mai cu seamă pentru sport.
Molyneux exhibează o colecţie foarte interesantă de modele simple ca formă, în culori deschise, vesele pot spune.
Eșarfa
Lainage-urile uşoare alternează cu jerseurile de lână în tonuri vii: un verde violent sau un roz ce se apropie de roşu dă o jachețică de-o cupă netă, ce se poate purta de minune pe diferite foi, după cum o jachetă repetată în mai multe culori va înnoi mereu aspectul unei rochii beige.
Combinaţiile de două tonuri sunt foarte frecvente, fie că intervin în cazuri similare cu cel citat mai sus, fie că e vorba de partea superioară a unei rochii, de un întreg corsaj, aducând puţină variaţie într’un tailleur, sau de o eşarfă, tranşând pe un fond neutru şi în sfârşit, fie că se face uz de ele, sub forme mai subtile, dar nu mai puțin savuroase, cum ar fi nodurile, spre exemplu.
Eşarfa e unul din cele mai importante detalii ale sezonului.
Sursa: Realitatea Ilustrată, 11 februarie 1932
