A început să înveţe carte, la vârsta de şase ani, în satul natal. Pe dascălii de acolo îi va evoca, la vârsta senectuţii, în Cronica Banatului: „toţi slovencştc învaţă, că de rumânie încă nimic nu ştia”.
Însă scrisul şi cititul, în limba română. le-a învăţat acasă, cu tatăl său,
care dorca ca fiul să devină preot cărturar spre deosebire de mulţi clerici, din acea vreme, care erau chiar analfabeţi. Cronica Banatului, e laborată în perioada 1825 – 1827, este cea mai importantă lucrare a lui Nicolae Stoica de Haţeg.
De la Nicolae Stoica de Haţeg au rămas, în manuscris, patru lucrări
Scurtă cronică a războiului din 1 788- 1791 (manuscrisul acestei lucrări a fost găsit în arhiva bisericii din Corni de către Nicolae Iorga care l-a publicat în 1940).
Ne-au mai rămas de la el Cronica Mehadiei şi a Băilor Herculane, dar şi Cronica Banatului din care cităm în continuare:
Cuvânt întâiu. Iubiți fii,
Eu am dorit a vedea înscris rumâneăște despre răzmirița din urmă turcească, cu patima românilor noștri de-aicea, precum și de începutul militării de graniță, ci în deșert.
Apoi acuma iarăș de-a culeăge buchile vechi pentru scoale, cu dorul celor zisă învăpăiat, pe o cale plecai din Meedia, ca din Olimp să iau isteția, sus la munte apucai, 75 de ani îm zăuitai, pădurea, arbori cu ramuri lungi, lățiți, încâlciți am pășit, m-am vârât abuși, asudat, în culme am răsuflat, vârghele grațiilor din Parnas:
Ehu-ihu-hu, me-au strigat, ce cu flori nemțești, serbești te-ai depărtat? Culeăge de la protopopu și țin-te de Banat!
Strânge trecute, dar caută frumoase, înpupite, ca după moarte să te țină minte! Adună chite rudiți, vârste, treăme și mânzală, că tocaci s-or afla, dacă dai băteală!
Înpărății în lume au fost reăle și bune, ține minte scolarilor a spune.
Îndată dă-ți pe dos în jos, caută de scapă și iar aleargă-ți la sapă, prin curpeni, rugi încurcați, tot cruntat, în primejdia morții însuș am intrat.
Buchile vechi ceăle mai dintâi Athosis, craiul Eghiptului, le-au aflat, să știi. Din Eghipet Moisi le-au învățat; el jidovilor așa le-au dat, adecă: A. Alef, Bet, Ghemel, He, Vaf, Zain, Het, Tet, Iod, Kaf, Lamed, Mem, Nun, Saleh, Ain, Pe, Ceade, Cof, Reș, Șin, Taf. Care maghii, haldeii, califii sarațeni și turcii de-acolo luate așa le-au prefăcut: Elif, Be, Te, Se, Gim, Ha, Hău, Dau, Zel Re, Ze, Sim, Șin, Sat, Dat, Tâi, Zei, Ain, Gain, Fe, Kaf, Kef, Lani, Min, Nun, Vao, He, Lamelif.
Din Eghipet și Cadmus, craiul Finiții, luându-le, în ielenie pentru toată Grecia le-au prefăcut. Așa după aceăia, preînțăleptul Palamid, în anii bătăii Troii, φ, χ, ξ, θ au făcut, iară înțeleptul Simonid Meleizanu cu ζ, ї, ψ, ο le-au înmulțit și le-au înplinit, adecă așa: α, alfa, v, vita, γ, gama, δ, delta, ε, epsilon, ζ, zita, η, ita, θ, thita, ι, iota, κ, kapa, λ, lamda, μ, mi, ν, ni, ξ, csi, ο, omicron, π, pi, ρ, ro, σ, sigma, τ, taf, υ, ipsilon, φ, fi, χ, hi, ψ, psi, ω, omega. //
Care letere latinii romani de la greci luundu-le, așa le-au prefăcut, adecă: Aa, be, țe, de, Ee, ef, ghe, ha, i, ka, el, em, en, o, pe, ku, er, es, te, u, ve, ics, ipsilon, țet, și adecăiată să le știți: a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, r, q, psi, s, t, u, v, w, x, y, z.
Iară după sute de ani, în urmă, de la greci doi frați învățați, Methodie și Chiril, episcopi Moravii, pentru toate națiile slovenești în limba sa le-au prefăcut, mai adăogându-le vreo zeăce, precum le știți: Б, ж, ѕ, и, ф, ц, ч, ш, щ, ъ, ѫ.
Care în urmă și rumânii luundu-le, Ioan Stefan Petru, voevodul Moldovii, în tipografia Suceăvii pentru rumâni ↑ și џ, iară serbii ћ, dierv au adaos.
Însă versu subtil răsuna că aceăsteă letere cu elemente și stihiile lumii, ca și înpărățiile vechi, să pot schimba, iară despre milităria și răzmirița turcească, după ani, va urma.
Acuma cu Intrarea arăt exzemplu în scurt cu părțile lumii, apoi Hronologhia Sfințită, cu anii lumii după stilu vechiu, apoi despre înpărății, crăii, domnii, cum unele s-au stricat, iar altele s-au înnălțat.
Semnat, Mehadia 31 dechemvrie 1825.
Nicolae Stoica m.p.
protopresviter.
Sursa: Nicolae Stoica de Hațeg. Cronica Banatului. Studiu introductiv, ediție, glosar și indice de Damaschin Mioc, Timișoara, 1981
