Asasinarea lui Yamamoto
Operațiunea a început cu un mesaj interceptat. În primăvara anului 1943, Japonia avea probleme: americanii au capturat Guadalcanal în ciuda sacrificiului navelor și avioanelor japoneze. Pe 13 aprilie 1943 a fost trimis un semnal codat către comenzile japoneze din zonă, prin care a fost prezentat itinerariul amiralului, precum și numărul de avioane de transport.
Adm. Chester Nimitz, comandantul SUA din Pacific, a autorizat o operațiune de doborâre a avionului lui Yamamoto. Cu toate acestea, prinderea lui Yamamoto a fost mai ușor de spus decât de făcut. Americanii au repartizat pentru misiune optsprezece avioane P-38, dintre care trei au atacat avionul în care era Yamamoto.
Un grup de căutare a mers prin junglă până când a găsit avionul lui Yamamoto. „După aceea, corpul amiralului și ceilalți au fost incinerați și cenușa pusă în cutii. A fost ridicat un altar, iar personalul naval japonez a îngrijit mormintele până la sfârșitul războiului ”.
Rămășițele lui Yamamoto au fost returnate în Japonia în mai 1943, pentru o înmormântare de stat care a atras un milion de oameni. Pentru americani, euforia și satisfacția au fost înfrânate de controversa de după război care a durat timp de șaizeci de ani. Ironia a fost că Yamamoto nu era cel mai rău dușman al Americii.
Yamamoto a fost cel care s-a opus alianței din 1940 cu Germania nazistă, de care se temea că va atrage Japonia într-un război rușinos. Deși nu s-a opus războiului ca mijloc prin care salva Japonia de un embargou petrolier american în 1941, el a avertizat liderii japonezi că „ în războiul cu Statele Unite și Marea Britanie, vom câștiga bătălie după bătălie.”
O operațiune militară
Asasinarea lui Yamamoto a rămas semnificativă deoarece a fost considerată un precedent pentru evenimentele din prezent. În conformitate cu legile războiului, asasinarea lui Yamamoto a fost legală, fiind un soldat inamic în uniformă care zbura într-o aeronavă militară inamică.
Armata Statelor Unite a tratat-o ca pe o chestiune pur militară care nu avea nevoie de aprobare civilă. Amiralul Nimitz a autorizat interceptarea, iar ordinele au fost transmise în lanțul de comandă militar. Nu a existat nicio decizie prezidențială și nicio revizuire a Departamentului Justiției.
