Ponson a fugit din Paris la moșia sa de lângă Orléans, unde a adunat un grup de tovarăși, patrioți ca și el, și au început un război de gherilă, nu diferit de ceea ce Rocambole însuși ar fi făcut.
Însă, Ponson a fost nevoit în scurt timp să fugă la Bordeaux, după ce germanii i-au ars castelul.
Ziarele pariziene și locale au scris pe larg despre corpul său de lunetiști format din țărani și vânători care își avea ascunzătoarea în pădurea Marchenoir.
Din păcate pentru Ponson, eficiența luptătorilor săi a fost puțin peste zero.
A murit de variolă la Bordeaux în 1871, lăsând saga Rocambole neterminată, și a fost îngropat în Cimetière de Montmartre din cartierul Montmartre din Paris.
Ultimul său serial, publicat cu șase luni înainte de moarte în Petit Moniteur, când a izbucnit războiul, s-a numit „Francezii la Berlin”.
Ponson du Terrail
Pierre Alexis sau vicontele Ponson du Terrail, care a trait din 8 iulie 1829 până pe 20 ianuarie 1871, a fost un romancier prolific, scriind, în douăzeci de ani, șaptezeci și trei de volume.
Este celebru pentru crearea personajului fictiv Rocambole.
Când Ponson du Terrail s-a lansat în 1857 în scrierea primului roman din seria Rocambole, L’Héritage Mystérieux (cunoscut și sub numele de Les Drames de Paris), pentru cotidianul La Patrie, el a vrut doar să copieze succesul lui Eugene Sue cu Les Mystères de Paris.
Rocambole
Cuvântul rocambolesc a intrat în obișnuiță pentru a eticheta orice fel de aventuri fantastice.
Rocambole a devenit un succes imens, oferind o sursă constantă și considerabilă de venituri pentru Ponson du Terrail.
În total, a produs nouă romane despre Rocambole. Alte romane notabile ale sale sunt Les Coulisses du monde (1853) și Le Forgeron de la Cour-Dieu (1869).
Rocambole își începe cariera infracțională din copilărie sub îndrumarea criminalului Sir Williams, folosind furtul de identitate, hoția, șantajul și crima pentru a-și atinge scopurile.
După o ședere în închisoare, deși și-a păstrat obiceiurile de infractor, a pornit pe calea răscumpărării păcatelor.
