Costobocii
Proprie costobocilor este cultura Lipița, de caracter preponderent dacic. Pe lângă atestările literare și arheologice, costobocii sunt atestați și pe cale epigrafică, cum ar fi inscripția funerară a reginei Zia de la Roma, datând probabil din vremea lui Antoninus Pius sau Marcus Aurelius, când regele Pieporus ar fi fost obligat să-și dea nepoții drept ostatici. Acesta este opinia lui Tomaschek.
Premerstein crede, pe de altă parte, că Zia era văduva lui Pieporus, care ar fi fost predată romanilor de astingii germanici învingători, opiniei care pare a fi confirmată de Cassius Dio, de la care aflăm că astingii și-au ținut promisiunea de a face rău celor ce se războiau cu împăratul, în schimbul banilor și pământurilor.
Din Historia Augusta reiese că neamul costobocilor se află printre populațiile care s-au războit cu Roma în vremea lui Marcus Aurelius, atacând Schythia Minor, denumirea Dobrogei dupa 284, unde poartă lupte cu locuitorii de la Tropaeum Traiani. Costobocii avansează și mai departe, prin Thracia și Macedonia, ajungând până în Grecia centrală, până la Elateia, în 164, conform lui Pausanias.
La Eleusis sunt prezenți niște sarmați, despre care s-a crezut că ar fi tot costoboci, dar care cel mai probabil sunt partenii de jaf ai costobocilor. L. Iulius Vehilius Gratus Iulianus este cel însărcinat cu pedepsirea tâlharilor. Nu ştim dacă intervenţia diplomaţiei romane, asmuţind pe astingi contra costobocilor, a fost determinată de această invazie; sau, dimpotrivă, înfrângerea suferită din partea vecinilor germanici va fi produs migrarea acestei seminţii traco-dace, silită să-şi caute norocul pe pământ roman.
Și Dacia pare a fi căzut victimă incursiunilor costobocilor. O mână votivă dolicheniană dedicată de un militar din cohorta I Hispanorum milliaria din Dacia Porolissensis putea ajunge cel mai probabil în aria culturii Lipița în urma unei incursiuni a costobocilor. Dintr-o inscripție de la Simitthus, reiese că și sud-este Transilvaniei fusese afectat în vremea lui Marcus Aurelius, respectiva inscripție menționând un anume C. Sallustius Fortunatianus, poreclit Costobocul pentru că trăise în captivitate în timpul copilăriei. Se cunoaşte de altfel un rescript al împăraţilor Septimius Severus şi Antoninus (Caracalla) adresat lui Ovinius Tertullus, guvernatorul Moesiei Inferioare, în legătură cu copiii născuţi în captivitate la duşmani. Înseamnă că în cursul mandatului său, acest guvernator s-a lovit de asemenea probleme, care pot să-şi afle motivele în invazia costobocilor, aliaţi poate cu sarmaţii şi alte populaţii, asupra Moesiei Inferioare.
După 170, costobocii nu mai sunt menționați decât vag la Ammianus Marcellinus, tocmai pentru că alte seminții își vor extinde stăpânirea asupra lor, cum ar fi sarmații sau goții.
