Iubirile secrete ale Ecaterinei a II-a a Rusiei

 

A fost una dintre cele mai renumite conducătoare din istorie, o împărăteasă inteligentă, ambițioasă și neînfricată, care a condus Rusia timp de 34 de ani, fiind cea mai puternică femeie din lume la timpul ei.

Ecaterina a II-a a Rusiei, cunoscută mai mult ca Ecaterina cea Mare, a adus Rusia în rândul lumii moderne, a extins granițele ei, a glorificat arta și a reformat legile, revitalizând Rusia în procesul de a deveni o superputere politică globală.

Domnia ei este considerată epoca de aur a Rusiei.

Ea s-a născut la Szczecin la 2 mai 1729 sub numele de Sophie Friederike Auguste de Anhalt-Zerbst, fiica unui prinț german, înrudită cu ducele de Holstein. 

A ajuns în 1744 în Rusia, ca Arhiducesa Ecaterina Alekseievna. S-a căsătorit cu Piotr, nepotul lui Petru cel Mare, într-o perioadă în care tronul era ocupat de mama acestuia, Împărăteasa Elisabeta.

Aventuri peste aventuri

Conform History Channel, la fel de faimoasă precum realizările ei a fost și lista iubiților ei.

A fost complet independentă sexual, ceea ce a declanșat o serie neîntreruptă de zvonuri false despre viața ei intimă, lansate chiar de inamicii ei masculi invidioși și geloși.

Multe legende s-au țesut în jurul vieții ei intime. Unele circulă și astăzi, în special cea legată de moartea ei.

Deși s-a dovedit că a murit în urma unui atac cerebral la vârsta de 67 de ani, dușmanii ei au reușit să răspândească cu succes teoria că a fost zdrobită de calul cu care întreținea relații intime.

Deși informațiile despre deviațiile ei sexuale nu au niciun fundament real, lista iubiților ei a fost neîncăpătoare.

A ales să își treacă prin patul ei generali de armată cu influență, amirali și favoriții ei nobili. I-a transformat în iubiții ei, cu scopul obținerii unor favoruri care să îi consolideze puterea. I-a răsplătit cu cadouri, titluri și proprietăți.

Serghei Saltikov

A fost unul dintre cei trei ofițeri ruși pe care i-a invitat în patul ei, cât timp încă era măritată cu Petru. Mariajul cu Petru era lipsit de orice act de iubire și a fost un parteneriat orchestrat doar pentru rațiuni politice. Ulterior, Ecaterina avea să susțină că Petru era impotent, iar copilul lor și moștenitorul tronului, Paul I, era de fapt fiul lui Saltikov.

Stanislaw Poniatowski

Următorul iubit important a fost un nobil de la curtea imperială, Stanislaw Poniatowski, care avea origini poloneze.

Mult timp s-a vehiculat că al doilea copil al Ecaterinei, fiica Anna, ar fi fost al lui Poniatowski, însă având în vedere că aceasta a decedat înainte să împlinească doi ani, nu s-a mai insistat pe această temă.

Doar că înaintea decesului copilului, Petru era convins că nu era fata lui, astfel că plănuia deja să scape de soția sa.

Deși ruptura dintre Ecaterina și Stanislaw a fost bruscă și aparent dură, el fiind nevoit să părăsească imediat curtea imperială, ea l-a ajutat mai târziu să urce pe tronul Poloniei, dovedind din nou că era foarte generoasă cu iubiții ei.

Grigori Orlov

În 1962, când Petru al III-lea se pregătea de urcarea pe tron după moartea mamei sale, Ecaterina era însărcinată cu al treilea copil, Aleksei, care de fapt era băiatul rezultat din aventura cu Grigori Orlov.

Acesta a jucat un rol exponențial în conspirația orchestrată de Ecaterina pentru detronarea propriului soț printr-o lovitură de palat.

Petru urcase pe tron și a retras Rusia din războiul de șapte ani cu Prusia, găsind în Frederic al II-lea un nou aliat.

A încercat să scape de Ecaterina, însă aceasta avea susținerea poporului și a armatei și s-a autoproclamat împărăteasă la 9 iulie 1962.

Petru al III-lea a abdicat și a fost asasinat după opt zile.

Ecaterina a ales să reducă puterile bisericii, a cultivat relațiile de prietenie cu Prusia, Franța și Austria. Ea și-a dat seama că o posibilă nouă căsătorie i-ar strica șansele de a rămâne la putere.

Drept recompensă, ea i-a oferit lui Orlov titlul de conte și un palat în Sankt Petersburg.

Deși relația lor s-a terminat în 1772, când ea a aflat că el o înșela cu alte femei, cei doi au rămas apropiați în anii ce au urmat.

Ea s-a aflat la căpătâiul lui, la înmormântarea din 1783.

Grigori Potemkin

Următorul pe lista Ecaterinei a fost aristocratul rus Aleksandr Vasilcikov, un bărbat care nu s-a putut ridica niciun moment la nivelul predecesorilor săi.

Relația n-a rezistat prea mult, iar pe lista ei a intrat favoritul și consortul Grigori Potemkin, în 1774, probabil cel mai faimos iubit al ei.

Când i s-a reproșat alegerea făcută, ea ar fi replicat: “de ce îmi reproșezi că resping un burghez bine-intenționat dar extrem de plictisitor cu probabil unul dintre cele mai mari, comice și amuzante caractere ale acestui secol de fier?”

Potemkin se născuse într-o familie nobilă neînsemnată însă în scurt timp avea să devină cel mai puternic om din Rusia.

A absolvit Universitatea din Moscova și i-a atras atenția împărătesei când a fost cooptat în garda imperială.

A jucat și el un rol activ în lovitura de palat din 1762. Și-a dovedit abilitățile militare în timpul războiului ruso-turc din 1968-1774, iar din 1774 a ajuns în patul Ecaterinei.

Chiar dacă Potemkin era cu 10 ani mai tânăr și îi lipsea un ochi, istoricul britanic Sebag Montefiore nota în cartea sa din 2001 că Potemkin era dotat mult peste media europeană la organul sexual. 

Cei doi obișnuiau să își consume iubirea sauna privată din pivnița Palatului de Iarnă din Sankt Petersburg.

Dintr-o dată cei doi păreau de nedespărțit.

Ecaterina îl numea “sufletul pereche”, ea renunțând la orice fel de reținere și declarându-și iubirea față de el, de față cu restul curtenilor.

Adevărata epocă de aur

Relația lor nu a fost doar una amoroasă, ci și una între doi intelectuali, cu propriile idei și interese comune în politică. Iubirea a fost doar o componentă a relației.

În cadrul curții imperiale, Potemkin nu putea trezi indiferență, unii îl iubeau, alții îl urau.

Unii îl admirau pentru realizările sale impresionante și inteligența sa incontestabilă, alții îl detestau pentru manierele neadecvate, natura egocentrică și reputația de depravat.

Ecaterina l-a admirat pentru abilitățile sale politice și militare și a fost iubitul cu cea mai mare influență politică asupra ei.

Ea ar fi dorit să se asigure că îi aparține doar ei și, conform unor istorici, cei doi s-ar fi căsătorit în secret, însă nu sunt suficiente probe pentru a susține această teorie. “Potemkin a devenit țar în toată regula, mai puțin în nume”, consideră istoricii.

Iubirea dintre cei doi s-a consumat într-un moment delicat pentru imperiu, când Rusia era în război atât în interiorul, cât și în afara granițelor sale.

Cu trecerea timpului, Ecaterina a dezvoltat paranoia și avea atacuri de panică că Potemkin se va plictisi de ea. Temerile ei s-au confirmat și relația s-a încheiat după doi ani.

Chiar și așa, au rămas foarte apropiați, influența politică a lui rămânând neschimbată de-a lungul vieții, chiar dacă au urmat și alți iubiți după Potemkin.

Oricât de absurd ar părea, el s-a implicat personal în alegerea iubiților ei, testându-i din punct de vedere fizic și intelectual. Până la moartea lui, au existat periodic episoade amoroase între cei doi.

Printre realizările plănuite de cei doi se află colonizarea la scară largă din sudul Imperiului.

Potemkin a obținut anexarea pașnică a Crimeei de la turci, a finanțat și construit orașe și porturi noi precum Odessa, Kerson, Sevastopol și Nikolaiev.

A creat flota rusă din Marea Neagră, transformând Rusia într-o putere navală la nivelul Spaniei și puțin în urma Franței.

Rusia devenea astfel o putere politică imposibil de neglijat în Europa.

Ecaterina l-a răsplătit pe Potemkin cu titlul de Prinț al Sfântului Imperiu Roman, Prinț al Taurida (Crimeea), Feldmareșal, Mare Amiral și comandor-șef al Armatei ruse. A fost numit domnitor absolut al noii Rusii (provincia imperială la nord de Marea Neagră).

Prințul Zubov

După Potemkin, chiar dacă niciodată la nivelul lui, lista Ecaterinei s-a încheiat cu Prințul Zubov, un bărbat cu aproape 40 de ani mai tânăr decât ea, însetat de putere și statut. Chiar dacă Zubov a fost ultimul ei favorit, tot Potemkin a fost în mintea și în sufletul ei.

După Ecaterina, Potemkin a avut numeroase relații amoroase, inclusiv unele de lungă durată cu cele cinci nepoate ale sale.

La moartea neașteptată a lui Potemkin în 1791, la doar 52 de ani, în urma unei febre, împărăteasa a fost devastată de durere. Ea i-a stat alături pe patul de moarte când ultimele sale cuvinte ar fi fost “Iartă-mă, suverană-mamă milostivă”. Ea și-a mărturisit durerea într-o scrisoare adresată unui prieten.

“Un deces teribil s-a prăvălit pe capul meu… copilul meu, prietenul meu, aproape idolul meu, prințul Potemkin de Taurida a murit… nu îți poți imagina cât de distrusă sunt”.

“Din multe puncte de vedere, Ecaterina nu și-a mai revenit niciodată. Epoca de aur a domniei ei s-a încheiat cu moartea lui Potemkin”, consideră istoricul Montefiore.