Continuarea convorbii între tovarășul Nicolae Ceaușescu și președintele Comitetului Executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, la Cairo, 5 aprilie 1972
„Știu că oamenii spun multe lucruri despre români; oamenii tot vorbesc; am citit recent un articol în presa libaneză despre faptul că România a cumpărat avioane de la Israel; se spune că noi cumpărăm sau că vindem arme Israelului. Bineînțeles, toate acestea sunt nonsensuri și nu acordăm atenție [acestor zvonuri]. Este adevărat că avem relații cu Israelul. Israelul este un stat membru al ONU și, într-o zi, vă voi spune cum vedem noi problema relațiilor dintre state și de ce vedem lucrurile așa. Acum nu mai este timp. În același timp, considerăm că cererile poporului palestinian sunt simple cereri. Problema [principală] este găsirea modalităților de a îndeplini acest deziderat, și nu într-un viitor îndepărtat, pentru că [nu va funcționa] să spunem că trebuie să treacă 30 de ani – este adevărat că în istorie 30 de ani nu este mult – dar, având în vedere condițiile în care trăiește poporul palestinian, [acesta] trebuie să aibă nu un orizont de timp de 30 de ani [pe care să îl aștepte], ci [obiective] care ar putea fi atinse pe termen scurt, care ar fi – așa cum tocmai am spus – o primă fază în dezvoltarea și îndeplinirea obiectivului final.
Yasser Arafat: Tovarășe [Ceaușescu], așa cum am mai spus, știm că poporul palestinian are în față un drum lung și dificil. Noi luptăm pe mai multe planuri. Am înțeles că tovarășul [Ceaușescu] are doar generalități de împărtășit cu noi, dar ce aveți în vedere pentru a ajuta poporul palestinian să găsească o cale de ieșire din această situație? Asta aveți în vedere?
Nicolae Ceaușescu: Da.
Yasser Arafat: Aceasta este o chestiune importantă, pentru că se știe că astfel de probleme nu pot fi rezolvate fără [ajutorul] prietenilor. Din 1965, suntem într-o fază finală a luptei noastre și vrem să găsim o rezolvare [a situației noastre]. Noi nu milităm pentru război, nu suntem fasciști, dar luptăm pentru patria noastră, pentru poporul nostru, și cred că dacă poporul român ar fi fost în situația noastră, poate că ar fi făcut același lucru. Este un fapt cunoscut că am continuat să luptăm în ultimii șapte ani și că avem propriile noastre arme. Loviturile primite nu ne-au redus la tăcere, ci, dimpotrivă, ne întăresc puterea. Acesta a fost cazul ultimelor lupte din sudul Libanului. Cred că știți despre ele. [Am] înfruntat forțele armate israeliene timp de patru zile; mii de bombe ne-au bombardat pozițiile. Am pierdut o parte din oamenii noștri în acele lupte, am pierdut materiale, dar atunci când lupți, fie pierzi, fie câștigi, trebuie să lupți până când atingi obiectivele pe care le urmărești. Am luptat timp de șase zile. Asta nu înseamnă că luptăm de dragul de a lupta; luptăm de dragul poporului nostru. Din păcate, nu avem legitimitate, deoarece nu avem un teritoriu propriu.
Condițiile pe care le-am experimentat au fost foarte dure, dar – așa cum am menționat deja – poporul nostru nu are nimic de pierdut; forțele imperialiste și sioniste au împins poporul nostru să trăiască în corturi și, din acest motiv, [poporul nostru] este dispus să lupte. Nu suntem interesați de ceea ce am putea pierde, deoarece nu ne-a mai rămas mare lucru. Acum este un fapt că, într-adevăr, nu avem o patrie. Pot să știu, foarte pe larg, ce crede tovarășul președinte despre patria noastră, sau preferați să vorbim despre asta mai târziu?
Mâine vom organiza un congres național palestinian. Dacă tovarășul [Ceaușescu] nu are nicio obiecție, aș dori să-l rog pe tovarășul președinte să-și trimită ambasadorul sau un delegat la congresul nostru. Ne-am bucura de acest lucru.
Nicolae Ceaușescu: Cu plăcere.
Yasser Arafat: Vă mulțumesc, tovarășe. Așa cum am menționat deja, noi dorim pacea, dar singurele lucruri pe care le avem în mână sunt armele. Nu vreau să folosesc termeni poetici, dar poporul nostru vrea să devină un popor demn în această regiune. Aș dori să îl rog pe tovarășul președinte să înțeleagă această situație așa cum este ea. Așa cum am spus deja, dorim să ne continuăm lupta și să ne atingem obiectivul.
Nicolae Ceaușescu: Știu că poporul palestinian este un popor cu tradiții, cu cultură, și din acest motiv trebuie să facă tot posibilul pentru a-și organiza viața în mod independent. După părerea mea, acesta este primul lucru care trebuie abordat. Acest lucru va da greutate poziției dumneavoastră și va crea o bază reală pentru continuarea luptei și pentru atingerea scopului final, [care este] crearea unui stat democratic multinațional. Nu aș putea spune [să fac] asta sau cealaltă, pentru că asta ar însemna să spun lucruri înșelătoare, deoarece nu cunosc realitatea [de pe teren] și nu fac acest gen de lucruri. Când ne dăm cu părerea, o facem numai după ce ne-am documentat [și] am ajuns la anumite concluzii, dar, în principiu, cred că este o necesitate să realizăm unitatea poporului palestinian și să îi organizăm viața [în așa fel încât] să se afirme. Prin urmare, prin menținerea stării actuale a lucrurilor, deoarece populația [palestiniană] este împrăștiată în întreaga lume, nu se poate afirma. Desigur, este un popor hotărât să lupte și să se sacrifice, dar toate [aceste sacrificii] trebuie făcute cu un anumit rezultat [în minte].
Sunt în mișcarea revoluționară de 40 de ani, de la vârsta de 13 ani, dar atunci când ceream sacrificii, trebuia să știm de ce cerem sacrificii unui popor. Desigur, se spune bine că „nu avem nimic de pierdut”, dar aceasta este mai mult o figură de stil, deoarece [în cele din urmă] pentru ceea ce luptăm este o viață liberă și pentru a păstra viața fiecărei ființe umane. Doar nouă ne pasă de oameni. [Scopul] luptei voastre este tocmai acela de a oferi poporului palestinian o viață liberă, [de a-i permite] să fie stăpânul propriei sale soarte, dar trebuie mai întâi să se găsească acele mijloace [pentru a atinge acest obiectiv], astfel încât sacrificiile să fie făcute doar atunci când trebuie făcute. Din acest motiv, trebuie văzut ce se poate face pentru a [asigura] o nouă bază organizatorică pentru poporul palestinian. Orice mișcare de eliberare tinde să aibă un teritoriu propriu, chiar și temporar, să se conducă singură, să se conducă singură. Uitați-vă la Vietnamul de Sud, de exemplu, lupta împotriva americanilor și a guvernului reacționar de la Saigon a dus la formarea Guvernului Revoluționar Provizoriu pe teritoriul Vietnamului de Sud, care s-a alăturat luptei dintr-o poziție diferită și cu perspective diferite.
Vorbesc despre acest lucru strict ca o chestiune de principiu, pentru că nu vă pot spune „faceți asta sau aia”. Trebuie avut în vedere faptul că poporul palestinian trebuie să aibă ceva la care să aștepte cu nerăbdare, iar acest lucru ar trebui să fie realizabil imediat. Trebuie să reflectăm și să medităm asupra acestui lucru. Făcând acest lucru își va consolida autoritatea în lume, în afacerile internaționale și așa mai departe.
Poporul palestinian însumează 3 milioane de oameni, un popor care, după cunoștințele mele, are multe calități, iar voi, cei care îl conduceți, trebuie să vă gândiți la modalități care să le permită să se afirme așa cum ar trebui. Ați avut dreptate când ați spus că îndeplinirea obiectivului pentru care luptați nu poate fi realizată în detrimentul unui alt popor, ci prin căutarea unor modalități de apropiere și colaborare. Acest lucru va conferi autoritate poporului palestinian, își va câștiga prieteni și va crea condițiile [potrivite] pentru îndeplinirea dorințelor sale.
Asta este ceea ce vă pot spune acum.
Sunt de acord ca unul dintre reprezentanții noștri să participe la congresul vostru în calitate de observator, pentru că nu vrem să ne amestecăm în afacerile voastre interne[;] dacă credeți că este necesar, puteți veni cu o delegație în România și vom discuta [aceste] chestiuni [mai în detaliu], astfel încât să ne informați [despre ce se întâmplă] și apoi vom vedea.
Yasser Arafat: Așa cum am menționat deja, salut această vizită. Deci, în principiu, există un acord cu privire la această vizită. Tovarășii [români] știu că trebuie să supunem această chestiune [aprobării] Comitetului Central, dar salutăm invitația dumneavoastră și așteptăm [mai multe] detalii despre această invitație.
Nicolae Ceaușescu: Iată care sunt detaliile: veniți, discutăm, stabilim un [acord] de colaborare și apoi decidem ce vom face în continuare.
Yasser Arafat: Vă mulțumesc, tovarășe. Vă mulțumesc pentru acest interes [pe care îl acordați mișcării noastre].
Aceasta este o chestiune foarte prețioasă pentru toți luptătorii noștri; de asemenea, pentru poporul nostru care caută un prieten în marșul său.
Ați menționat că sunteți în mișcarea revoluționară de 40 de ani și înțeleg că lupta nu este ușoară. Pentru a găsi o soluție, [cineva] trebuie să se gândească bine, mai ales în ceea ce privește revoluția palestiniană, care luptă pe mai multe fronturi. Într-adevăr, diviziunea noastră între [diferite] [state] arabe este o slăbiciune, dar, în ciuda acestei slăbiciuni, poate fi și un punct forte, deoarece ne permite să fim activi în întreaga regiune.
Nicolae Ceaușescu: Poate.
Yasser Arafat: Acest lucru este [potrivit] pentru o anumită fază a luptei, adică am transformat această slăbiciune într-un punct forte. Din cauza acestei diviziuni, poporul palestinian ar fi trebuit să fie eliminat, dar noi am transformat-o într-un punct forte.
Nicolae Ceaușescu: Folosiți acest punct forte pentru a obține rezultate concrete. Nu este în [interesul] poporului palestinian să mențină această stare de lucruri pentru o perioadă lungă de timp.
Yasser Arafat: Tovarășe [Ceaușescu], pentru că știm că sunteți unul dintre militanții importanți de pe scena internațională, aș vrea să vă spun că condițiile luptei noastre sunt cele mai complexe, pentru că, de fapt, despre asta este vorba în chestiunea palestiniană: pe de o parte, este cauza arabă și, pe de altă parte, o problemă internațională. Credem că este o chestiune complicată și trebuie să ne gândim foarte bine la ea. Ar exista două soluții pentru această chestiune – una militară și una diplomatică. Nu vorbim acum despre cea militară, pentru că aceasta ar însemna distrugere; nu avem limite. Credem într-o luptă de eliberare amplă și de lungă durată. Vă rog să mă corectați dacă mă înșel. Cred că ar trebui să găsim o soluție diplomatică, acest lucru presupune o interferență internațională în regiunea noastră.
Nicolae Ceaușescu: Există o interferență internațională în regiune [deja].
Yasser Arafat: Asta este adevărat.
Nicolae Ceaușescu: Și, ca să fiu sincer, [această ingerință] nu contribuie la [găsirea] unei soluții la problemele din Orientul Mijlociu, ci [de fapt] le complică.
Yasser Arafat: Într-adevăr, este adevărat.
Nicolae Ceaușescu: Iată de ce [trebuie] să vedem că poporul palestinian poate juca el însuși un rol [în] rezolvarea propriilor sale probleme. Și primul lucru [de făcut], după părerea mea, este să îi aducem împreună, ca să spunem așa, să [realizeze] unitatea.
Pentru a fi clar, îmi place să spun lucrurilor pe nume: [palestinienii trebuie să fie reuniți] nu sub o unitate generică, cum ar fi Frontul de Eliberare, ci o unitate teritorială, guvernată de poporul însuși, o administrație ca atare.
Yasser Arafat: Dar, tovarășe [Ceaușescu], nu există [posibilitatea] ca SUA și URSS să ajungă la o înțelegere în detrimentul nostru cu ocazia viitoarei vizite a lui Nixon la Moscova?
Nicolae Ceaușescu: Nu cred, pentru că URSS nu va permite acest lucru. Dar cred că este cu atât mai necesar să găsim o soluție la conflict în sensul pe care l-am indicat, dacă vreți să împiedicați rezolvarea conflictului pe spatele poporului palestinian. Altfel, Hussein a venit cu un plan, altcineva vine cu [alt] plan și astfel, forța [voastră] se prăbușește. De ce nu luați problema în propriile mâini? Deocamdată, adunați-vă și constituiți o națiune palestiniană cu propriul guvern și, pornind de aici, haideți să discutăm cu toată lumea și să ne pregătim pentru o luptă care va aduce o soluție cuprinzătoare [la problemele voastre]. Acest lucru ar oferi o perspectivă diferită poporului palestinian, dar și în relația cu alte state arabe și cu toate popoarele lumii. Atunci veți putea să vă așezați și să discutați.
Yasser Arafat: Da, este adevărat, dar aplicarea acestei soluții implică multe [alte] lucruri.
Nicolae Ceaușescu: Este adevărat, dar trebuie să vă gândiți să vă bazați pe sprijinul prietenilor voștri și mi se pare că acesta este obiectivul care poate fi atins mai ușor decât orice alt [obiectiv].
Farouk Kaddoumi: Palestina are două părți – partea de vest și partea de est. Acesta este un teritoriu palestinian și este locuit de poporul palestinian. Am avut Gaza și Cisiordania de pe râul Iordan, unde palestinienii reprezintă 70% din populație, iar Israelul a ocupat chiar și aceste teritorii.
Yasser Arafat: Sunt 400.000 de palestinieni [în aceste teritorii].
Farouk Kaddoumi: Fără îndoială, așa cum spunea tovarășul [Ceaușescu], existența Palestinei presupune un teritoriu și un popor care să locuiască pe acel teritoriu. Din câte am înțeles, aceasta este problema pe care a subliniat-o tovarășul Ceaușescu. În această privință, avem două probleme – [prima] este problema pe care Hussein [o pune] și pentru noi această problemă este o chestiune de timp, pentru că imperialismul american îl susține – și a doua problemă este existența ocupației israeliene în aceste teritorii. Așadar, calea luptei armate este singura cale prin care ne putem atinge obiectivul. Ce s-ar întâmpla dacă am anunța, de exemplu, crearea unui guvern palestinian provizoriu?
Nicolae Ceaușescu: [Un guvern] pe un teritoriu stabilit.
Farouk Kaddoumi: Problema este de a avea un teritoriu [care] să nu includă Israelul. Și aceasta este problema cu care ne confruntăm [acum].
Nicolae Ceaușescu: Inițial, va fi dificil să includem întregul Israel. Aceasta este o chestiune clară. Dacă nu pornim de aici, atunci [nu vom putea] îndrepta evenimentele pe calea cea bună.
Yasser Arafat: Vă mulțumesc pentru această discuție.
Nicolae Ceaușescu: Vă spun încă o dată că acestea sunt doar generalități, nu cunosc situația [de pe teren] și nu pretind că am spus toate lucrurile corecte.
Yasser Arafat: Deci această discuție este despre principii, este o încercare de a ajunge la un numitor comun.
Salutăm orice fel de sprijin pentru lupta noastră. Așa cum ați spus tovarășe [Ceaușescu], luptăm împreună împotriva imperialismului. Eu cred că victoria poporului vietnamez este o întărire pentru lupta noastră.
Nicolae Ceaușescu: Sunt de acord cu dumneavoastră.
Yasser Arafat: Noi, ca mișcare, susținem multe mișcări de eliberare din Africa, iar aceasta este cea mai bună formă de sprijin pentru noi. Când primim ajutorul lor, acționăm împreună, pentru că pacea și libertatea sunt cauze comune. Din acest punct de vedere, am înțeles foarte bine ce a vrut să spună tovarășul președinte. Într-adevăr, fără prieteni nu putem obține nicio victorie. Acesta este modul în care poporul vietnamez a obținut victoriile [sale]. [Poporul vietnamez] luptă, dar fără ajutorul prietenilor săi, nu ar fi obținut nimic.
Așa cum ați spus, trebuie să prezentăm poporului nostru obiective clare, [trebuie să alegem] calea pe care o vom urma. Sunt de acord cu ceea ce a spus tovarășul președinte, că nu trebuie să luptăm pentru ca poporul nostru să moară [fără scop], ci pentru atingerea obiectivelor sale.
Vă mulțumim, domnule președinte, pentru tot ceea ce ne-ați spus, pentru sprijinul pe care îl oferiți poporului nostru.
Văd că este trecut de ora 19:30, dar aceasta a fost o discuție foarte importantă pentru noi și am abuzat de timpul dumneavoastră. Am dori să continuăm această discuție ori de câte ori este posibil [să facem acest lucru], pentru a discuta și [a vă ajuta] să înțelegeți mai bine gândurile noastre, astfel încât [să puteți] să ne sprijiniți și mai mult poporul nostru, ceea ce este ceea ce poporul nostru [are nevoie].
Nicolae Ceaușescu: Vă așteptăm la București să veniți să veniți să [ne] vorbiți.”
Sursa: Wilson Center.
