Scriitorul Romain Rolland, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1915, s-a născut în localitatea Clamecy, departamentul Nievre, centrul Franţei, în 29 ianuarie 1866.
A fost admis la Şcoala Normală Superioară din Paris, în 1886, unde a descoperit opera filosofului raţionalist şi panteist Baruch Spinoza, precum şi literatura lui Lev Tolstoi.
În 1889, a fost licenţiat în istorie.
În următorii doi ani s-a aflat la Roma, unde s-a aplecat cu pasiune asupra studiului istoriei muzicii, influenţat de scriitoarea Malwida von Meysenbug, admiratoare a lui Richard Wagner.
Revine în Franţa şi, în 1895, obţine doctoratul în arte cu o teză susţinută, la Sorbona, despre originea teatrului liric modern şi istoria operei europene.
A predat la diverse licee din Paris, iar între 1902 şi 1911 a fost directorul instituţiei de învăţământ École des Hautes Études en Sciences Sociales.
În 1903, a fost titularul unui curs de istoria muzicii la Universitatea din Sorbona, pentru ca în 1911 să coordoneze secţiunea muzicală a Institutului Francez din Florenţa.
A debutat ca dramaturg, în 1897, cu piesa Saint-Louis.
Textele sale de dramaturgie sunt reunite în colecţiile „Tragediile credinţei” şi „Teatrul revoluţiei”.
A descris viziunea sa despre rolul dramaturgiei şi modalităţile de a apropia masele largi de oameni către teatru în eseul „Teatrul poporului”, scris în 1902 şi publicat în 1913.
Cu „Viaţa lui Beethoven”, iniţiază un ciclu de biografii a unor oameni iluştri, precum Michelangelo şi Tolstoi.
Între 1904-1912, a publicat romanul-fluviu în zece volume Jean-Christophe (distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze – 1913), cea mai importantă operă a sa.
Opera îl are în prim-plan pe compozitorul de origine germană Jean-Christophe Krafft, personaj inspirat parţial din biografia lui Beethoven şi din cea a autorului.
Prietenia strânsă dintre tânărul german şi un tânăr francez simboliza, în romanul lui Rolland, speranţa îmbunătăţirii relaţiilor dintre naţiuni.
Condamnă războiul, izbucnit în 1914, în manifestul pacifist „Deasupra bătăliei”.
I se acordă Premiul Nobel în 1915, în motivaţia acordării premiului juriul subliniind: „Ca un omagiu adus înaltului idealism al creaţiei lui literare şi simpatiei şi dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane”.
După comedia burlescă Colas Breugnon din 1919, Romain Rolland a scris un al doilea roman-fluviu, intitulat „Inimă vrăjită”.
A lucrat la cele şapte volume între 1922 şi 1933.
La jumătatea anilor ’20, a devenit interesat de spiritualitatea Indiei, pe care a abordat-o în diferite lucrări, printre care Mahatma Gandhi (1924).
A prezidat, în 1932, alături de Barbusse, Congresul internaţional de la Amsterdam împotriva războiului.
Este invitat de scriitorul rus Maxim Gorki la Moscova, în 1935, corespondenţa dintre cei doi debutând în 1917. Se întâlnește cu Stalin (foto).
A purtat corespondenţe cu personalităţi precum Albert Schweitzer, Albert Einstein, Bertrand Russell, Sigmund Freud şi Rabindranath Tagore, o parte dintre ele fiind adunate în Cahiers Romain Rolland (1948).
În 1921, prietenul său de-o viaţă, scriitorul austriac Stefan Zweig i-a dedicat cartea „Romain Rolland: Omul şi opera”.
Zweig avea să scrie pe larg despre prietenia cu scriitorul francez în lucrarea despre propria sa viaţă, „Lumea de ieri: memoriile unui european” unde îl descrie pe Rolland ca fiind „conştiinţa morală a Europei”.
Romain Rolland a murit la Vezelay, la 30 decembrie 1944, în ţinutul său natal, unde a revenit după 24 de ani de exil petrecuţi în Elveţia.
Sursa: Agerpres
