Dezvoltarea acestei tehnici ar putea aduce informații suplimentare privind cronologia și practicile Homo Sapiens în această regiune, acum 100.000 de ani.
Deșeurile strămoșilor noștri ascund informații prețioase. În Africa, resturile de cochilii de ouă de struț indică prezența și activitatea Homo Sapiens în regiunile de coastă.
Cu toate acestea, datarea acestor resturi rămâne imprecisă.
Un studiu publicat în revista PNAS, pe 20 aprilie 2021, analizează fragmente de cochilii de ouă de struț provenind de la situl Ysterfontein 1, care se găsește pe litoralul provinciei Cap-Occidental din Africa de Sud.
Autorii au ajuns la concluzia că resturile de cochilii datau de acum 113.000-120.000 de ani.
Este pentru prima dată când această tehnică este folosită pentru a obține informații noi, scrie Science et Avenir.
Metoda utilizată constă în compararea conținutului a doi izotopi: thoriu 130 și uraniu.
Uraniul natural prezent în cochilia oului într-o cantitate foarte mică se transformă în cursul timpului în thoriu 230.
Cunoscând viteza de dezintegrare radioactivă și prin măsurarea cantității fiecăruia dintre aceste elemente cu ajutorul unui spectrometru de masă, Elizabeth Niespolo și colegii săi de la Universitatea Berkeley au reușit să afle vârsta vestigiilor.
Ei afirmă de asemenea că depunerea cochiliilor s-a făcut de-a lungul a 2.300 de ani.
Aceste rezultate concordă cu ceilalți indici de datare aflați la dispoziția oamenilor de știință, oferiți mai cu seamă de straturile geologice.
Cercetătorii consideră că datarea cu thoriu-uraniu poate arăta vârste ale cochiliilor de ouă de struț vechi de până la 500.000 de ani, extinzând astfel considerabil datările siturilor arheologice.
Ysterfontein 1 face parte dintr-o duzină de depozite de deșeuri răspândite de-a lungul coastelor vestice și estice ale provinciei Cap Occidental. El este considerat ca un sit al epocii de piatră de mijloc din perioada în care Homo Sapiens își dezvoltau comportamente complexe, precum teritorialitatea și competiția intergrupuri, dar și colaborarea între grupuri neînrudite.
Este posibil ca aceste schimbări să fi avut loc datorită trecerii de la statutul de vânători-culegători la cel de persoane sedentare, grație surselor stabile de proteine de înaltă calitate – moluște și mamifere marine.
