Aceste neajunsuri nu-i împiedicau pe englezi să se entuazismeze: „Munții Tării Românești n-au pereche, decât poate cu Alpii”.
Prin Turnul Roșu, trăsurile au fost trase de boi, drumul fiind prea rău. La Câineni, unde era un ispravnic grec, găsiră cu ajutorul lui opt boi și doi cai de călărie până la Argeș, după o lungă tocmeală cu țăranii.
Ispravnicii aveau putere absolută în satele lor și nu se fereau de a-i bate pe țărani pentru a procura cai englezilor. Cu o poruncă domnească se obțineau cai fără plată, dar cine nu avea un asemenea ordin trebuia să se tocmească cu țăranii.
Într-o seară, în apropierea Argeșului, cerură ospitalitate la o curte boierească, nefiind nicio crâșmă în sat.
Stăpânul fiind la București, fură primiți de soție, cocoana Ileana Agoaia.
Era așezată pe un divan, lat de șase picioare și lung cât odaia, fiind înconjurată de șase servitoare, cu fast mare.
Era îmbrăcată într-o rochie de musolină subțire, împestrițată, cu mâneci lungi, răscroită până la sâni și legată a la Campbell, rochia fiind strânsă la picioare ca un pantalon.
Pe piept purta o bucată de muselină prinsă sub sâni, pe cap o căciulă înaltă turtită, cu un canaf de aur, și avea un tulpan pe frunte, părul căzându-i despletit peste umeri.
Deasupra rochiei avea o mantie de mătase azurie cu margini de blană și cu mâneci scurte. Era încălțată cu cizme (terlici) de piele galbenă subțire, vârîte în papuci (conduri), pe care-i scosese când se așezase pe divan a la turque.
„Vă asigur că deși nu era la prima tinerețe, ar fi greu de închipuit o figură mai plăcută”, scria Morritt.
Englezii au fost bine primiți. După masă, două slugi le-au adus lighean și ibric pentru spălarea mâinilor.
Boieroaica avea un copilaș de vreo trei-patru ani, pe care-l creștea împreună cu un băiețaș cumpărat de la soldați turci în cursul ultimului război.
După ce au stat de vorbă ceva timp cu ajutorul unui interpret, cucoana s-a retras până a doua zi.
Dimineața i-a servit chiar ea cu șerbet de trandafiri. Englezii au fost încântați de găzduire. De când părăsiseră Ardealul nu mai văzuseră scaune sau mese…