Sechestrată în palatul său imperial din Alexandria, suverana Egiptului află că Octavian tocmai a debarcat. Noul stăpân al Romei amenințase că o va lega în lanțuri de carul său, prezentând-o mulțimii ca pe un trofeu la întoarcerea acasă. La fel procedase cândva Cezar cu sora sa Arsinoe.
Disperată și singură după sinuciderea amantului ei, Marc Antoniu, Cleopatra, acum în vârstă de 39 de ani, reușește să-i parvină un coș cu smochine în care se afla un șarpe. O aspidă, specie de cobră egipteană.
Moare, otrăvită de mușcătura șarpelui. Două roabe fidele mor împreună cu ea, mușcate de aceeași reptilă.
Octavian, care își va lua supranumele de Augustus, devenind primul împărat al Romei, o îngroapă pe frumoasa regină alături de amantul său, Marc Antoniu, într-un mausoleu pe care Cleopatra îl construise în mod special și care nu s-a mai păstrat.
Astfel s-au încheiat cele trei milenii de istorie faraonică, cea mai lungă perioadă cunoscută de o civilizație omenească. Egiptul devine o provincie romană și principalul grânar al imperiului. Anexat peste trei secole Imperiului Roman de Răsărit, devine bizantin însă este cucerită de arabi în 642.
Cercetătorii de la Universitatea din Manchester susțin însă că este absolut imposibil ca regina Cleopatra să fi murit ucisă de un șarpe. Bazându-se pe studii deopotrivă ale egiptologilor și herpetologilor, ei afirmă că un șarpe capabil să ucidă trei persoane adulte ar fi fost prea mare pentru a putea fi ascuns într-un coș, printre smochine.
În plus, nici o specie de șarpe, oricât de veninoasă, nu poate ucide trei persoane adulte prin mușcături consecutive.
„Un număr mare de mușcături de șarpe sunt mușcături uscate, care nu inoculează venin”, explică Andrew Gray, conservator la departamentul de herpetologie al Manchester Museum.
El adaugă: „Chiar considerând că este vorba de mușcăturile de cobre, aș zice că există o probabilitate de circa 10% ca să poți muri. Asta nu vrea să spună că nu sunt periculoase: veninul provoacă o necroză a țesuturilor, însă moartea este foarte lentă.”
Și Gray conchide: „Ar fi deci imposibil să folosești un șarpe pentru a ucide două sau trei persoane, una după alta. Șerpii își utilizează veninul pentru a se apăra sau pentru a vâna astfel încât să și-l conserve și să-l folosească doar la nevoie.”
Și un om de știință german este convins că regina Egiptului nu a murit mușcată de șarpe. Christoph Schaefer, profesor de istorie antică la Universitatea din Trier, afirmă: „Cu siguranță, nu a fost o cobră”.
Savantul, care a consultat izvoare istorice și a discutat un toxicolog, spune și el că regina nu putea alege un șarpe, fie și cobra, pentru că mușcătura sa nu este întotdeauna mortală.
În plus, în cazul în care o persoană moare totuși mușcată de cobra, aceasta are parte de o moarte lentă și foarte chinuitoare. „O moarte oribilă!”, care durează ore întregi, iar victima suferă de paralizarea diverselor părți ale trupului, inclusiv ochii, a declarat Schafer într-un interviu la ZDF.
Or, Cleopatra a murit „liniștită și fără dureri”, după cum scrie istoricul roman Cassius Dio.
Papirusuri antice afirmă că Clepatra știa multe despre otrăvuri, iar unul dintre ele scrie chiar că le-a și testat. Otrava se potrivește mult mai bine decât mușcătura de șarpe pentru modul în care Cleopatra dorea să moară.
Schaefer spune că l-a consultat pe toxicologul german Dietrich Mebs pentru a stabili la ce otravă a recurs Cleopatra și s-au oprit la cucută, un amestec de omag galben (sau iarba lupului) și opiu.
„Opiul este liniștit și te poate cu adevărat adânci într-un somn de moarte”, a declarat Schaefer la ZDF.
Întrebat care este motivul pentru care legenda aspidei a durat peste 2000 de ani, savantul a răspuns că majoritatea oamenilor au crezut povestea cea mai răspândită. O cobra poate fi fatală, iar Cleopatra a fost zugrăvită cu una, astfel că „a fost logic” ca oamenii să dea crezare acestei versiuni.
