„Doamna de la etajul II” și cinematograful românesc interbelic

 

La începutul anului 1937 un grup de tineri intelectuali ieșeni înființa Societatea pentru filmul românesc Sfero, prima asociație de acest gen din România.

Sfero își propunea „să impună tuturor postulatul filmului național, să sprijine orice inițiativă, să încurajeze orice început în această direcție, să facă o activă contrapropagandă împotriva agitației acelora care, din nepricepere sau interes, susțin, ori de câte ori este vorba de filmul românesc, că suntem incapabili, noi Românii, de a crea ceva în acest domeniu”.

 

Pe 9 decembrie același ani apărea primul număr al „SFERO Cinema – săptămânal pentru fimul românesc”.

 

La acea vreme exista în România Laboratorul cinegrafic „Cinegrafia Română” (CIRO-film) cu sediul la Băneasa, care avea laboratoare bine utilate, cu săli de montaj, de developat, de copiat și de imprimare a titlurilor. CIRO nu dispunea, însă, de aparate de luat vederi, nici de aparate de înregistrat sunetul, nici de studio. Directorul general col. V. Șoarec susținea că pe termen scurt societatea nu putea să investească pentru a-și completa dotarea pentru producția propriu-zisă de filme. Totuși, era cel mai modern și dotat laborator cinematografic din sud-estul europei, având un aparat automat de developat „Multiplex”.

 

Cea mai mare parte a activității era consacrată confecționării copiilor românești ale filmelor străine și developării și copierii filmelor produse de Oficiul Național de Turism.

 

La CIRO se executaseră lucrările de laborator ale filmului „Doamna de la etajul II”, despre care cunoscătorii spuneau că nu se ridica „deasupra unei nopți de chef și orgii la Snagov. De altfel, „regisorul” și – în fine – întreg statul major al producției, împreună cu doamna vedetă, au avut răbdarea drăcească să strice nu mai puțin de 50.000 metri de biet negativ nevinovat, ceea ce constituie un record”.

 

Doamna de la etajul II” a fost „prima noastră producție sonoră și vorbitoare”. Filmul l-a costat pe dl. Don (primar al plajei de la Eforie, impresar de excursii vamale, financiar) aproape 5 milioane de lei, vedeta fiind chiar dna. Mary Don, soția sa.

 

Regia a fost asigurată de maghiarul Dezideriu Major. În rolurile principale au fost distribuiți Mary Don și Mihai Popescu. Au mai jucat: Grigore Vasiliu-Birlic, Mihai și Aura Fotino, Puiu Maximilian, Titi Botez, Maria Wauvrina și Jeana Costa.

 

Subiectul: Un tânăr funcționar se îndragostește la prima vedere de o doamnă pe care o urmărește până la scara blocului unde locuiește. Aici află că doamna stă la etajul II, însa i se spune că are un copil… mulatru. Dar e vorba de o confuzie, deoarece copilul era al unei negrese de la alt etaj. În final, doamna renunță la toți pretendenții pe care îi avea și se mărită cu tânărul funcționar.

Filmul este o comedie muzicală cu elemente de vodevil și farsă, realizat cu o echipă de la Budapesta și cu finanțarea arhitectului Tudor Don, soțul interpretei principale, care mai târziu a devenit director al Oficiului Național Cinematografic.

Filmul a lansat două slagare scrise de compozitorul Max Halm: "Două inimioare și patru pereți" și "Te iubesc". În film cântă și Petrică Moțoi cu taraful său.