Cine au fost Iacobinii scoțieni și ce au lăsat în urmă în istorie

 

Iacobinii, adică susținătorii familiei Stuart, nu au existat doar în Scoția, însă în Marea Britanie rolul lor poate fi asimilat tragediei unei națiuni.

În 1688, Iacob al II-lea al Angliei și al VII-lea al Scoției a fost izgonit de pe tron. El a încercat să revină la putere din Irlanda.

Bătălia pierdută la râul Boyne în 1690 și recucerirea insulei de către noul rege William al III-lea al Angliei (William de Orania) a avut repercusiuni catastrofale pentru irlandezi.

Conform g-geschichte.de, istoria răscoalelor și războaielor iacobine este și o istorie a eșecului și a speranțelor deșarte.

A fost o perioadă în care s-au născut mituri și eroi. Unul dintre ei a fost Rob Roy, un fel de Robin Hood al ținuturilor înalte.

În 1689, la vârsta de 18 ani, Robert MacGregor lupta alături de tatăl său în cadrul primei răscoale a iacobinilor.

După înfrângere, Rob acceptă supremația englezilor, se retrage la țară și se ocupă de comerțul cu animale. Cel mai important client al său este James Graham, duce de Montrose.

Acesta îi imprumută bani, Rob oferind pământurile sale drept garanție.

Când nu mai reușește să plătească, ducele încearcă să îi ia toate pământurile, doar ca să afle că acestea nici măcar nu erau ale lui.

Rob Roy reușise să îl păcălească. Astfel, dintr-un negustor se naște unul dintre cei mai importanți nelegiuți din istoria Scoției.

Bătălia de la Boyne

A avut loc în 11 iulie 1690 între cei doi rivali la tronul Angliei, Scoției și Irlandei: catolicul Iacob al II-lea și protestantul William al III-lea sau William de Orania care îl detronase pe Iacob în timpul Revoluției Glorioase, din 1688.

Bătălia a constituit o tentativă infructuoasă a lui Iacob de a-și recâștiga tronul.

Datorită importanței sale simbolice, este una dintre cele mai cunoscute bătălii din istoria insulelor britanice. Este comemorată și în zilele noastre de către membrii protestanți ai Orange Institution.

Bucuria victoriei a fost umbrită de înfrângerea flotei anglo-olandeze de către francezi, cu o zi înainte în Bătălia de la Beachy Head.

A reprezentat prima victorie a Marii Alianțe – prima alianță între statele papale și cele protestante.

Motivațional

Astfel a motivat mai multe națiuni să se alăture alianței și a risipit teama de o cucerire franceză a Europei.

De asemenea a avut o importanță strategică pentru Anglia și Irlanda. A marcat sfârșitul speranței lui Iacob de a se întoarce pe tron printr-o acțiune militară și a asigurat probabil triumful Revoluției Glorioase.

Unii catolici irlandezi luați prizonieri la sfârșitul luptei au fost torturați până când au fost de acord să se convertească la protestantism.

Tratatul de la Limerick a fost foarte generos cu catolicii: li s-a permis să-și păstreze proprietățile dacă îi jurau credință lui William.

De asemenea, prevedea că Iacob putea lua un anumit număr dintre soldații săi și să se întoarcă în Franța.

Cu toate acestea, protestanții au introdus apoi legi penale. Aceste legi le interziceau catolicilor să profeseze avocatura, să dețină arme și le reducea proprietățile.

În aprilie 1746 a avut loc ultima răscoală a iacobinilor scoțieni.

În mlaștina de la Culloden s-a scufundat pentru totdeauna visul casei regale de Stuart.

O piatră funerară pe câmpul de luptă a fost ridicată în memoria celor trei clanuri iacobine apuse: Maccillivan, Maclean și Maclachlan.

Parteneri