Este îmbrăcat cu o mantie aristocratică, prinsă pe umărul drept cu o fibulă discodală. Poartă pantaloni largi, iar în picioare are opinci.
Are o atitudine aparte, naturală și demnă. Privire ageră, de neînvins, calmă la exterior.
Mâinile sunt împreunate în față. Istoricii și experții sunt de părere că statuia are o asemănare flagrantă cu bustul lui Decebal păstrat în Muzeul Vatican și că aceasta l-ar reprezenta chiar pe regele dacilor.
Dar care este povestea acestei misterioase statui și unde va fi amplasată definitiv?
Un demers civic al mediului privat de business pentru susținerea identității naționale în context european
Ideea aducerii în țară a unei statui de dac, care l-ar reprezenta pe Decebal, aparține Asociației Identitate Culturală Contemporană și a fost susținută instituțional de Academia Română și Muzeul Național de Istorie a României.
A fost realizată exclusiv din donații ale persoanelor fizice și din sponsorizări venite din mediul privat de afaceri. Concretizarea statuii este un exemplu de solidaritate a societății civile care împreună cu mediul de afaceri a înțeles să sprijine proiectele culturale care țin de identitatea națională.
Pornind de la lucrarea de doctorat susținută la Sorbona de istoricul de artă Leonard Velcescu,
„Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică”, premiată de Academia Română în anul 2012 cu premiul Eudoxiu Hurmuzachi, Asociația Identitate Culturală Contemporană împreună cu regretatul academician Alexandru Vulpe s-au gândit că doar studierea și inventarierea statuilor de daci din Forul lui Traian nu sunt de ajuns.
Au existat peste 100 de statui de daci realizate din ordinul împăratului Traian care au împodobit porticurile curții imperiale romane.
Multe dintre statui s-au pierdut și deteriorat, o parte dintre acestea sunt la Roma și pe teritoriul Italiei și al Franței, iar altele sunt răspândite prin colecțiile nobiliare și muzeele celebre (Luvru, Vatican etc.) din Europa, din Israel și din Statele Unite.
Niciuna dintre aceste statui nu se afla până acum pe teritoriul României.
Grație echipei coordonate de președintele Asociației Identitate Culturală Contemporană, Florin Pîrlea, Bucureștiul se poate lăuda de acum cu găzduirea la Muzeul Național de Istorie a României a primei replici după o statuie antică de nobil dac.
O statuie monumentală realizată din piatră destinată exclusiv împăraților și zeităților romane
Statuia urmează a fi donată în scurt timp statului român și amplasată definitiv pe soclu, pe Bulevardul Dacia din București.
A fost reprodusă prin tehnologie 3D de ultimă generație, de celebra Galerie de Artă Pietro Bazzanti e Figlio din Florența, instituție acreditată de Ministerul italian al Bunurilor Culturale pentru reproduceri de artă veche, și are în spate o poveste fascinantă și un loc aparte în ansamblul statuilor din forumul roman.
Foto: Scanarea originalului statuii Nobil Dac, pentru a fi reprodusă
Originalul statuii este realizat din porfir roșu, o rocă vulcanică adusă din carierele din Egipt și are o înălțime de 2,50 metri, incluzând și piedestalul. Columna lui Traian și statuile de daci au fost studiate de numeroși experți și cercetători și chiar și de către marii artiștii ai Renașterii și Barocului, precum Boticelli, Michelangelo, Raffaello, Carvaggio, Nicolas Poussin, Bernini sau Dali.
De asemenea, merită remarcat faptul că această piatră regală (porfirul roșu) a fost considerată mult timp în Antichitatea romană monopol imperial. Materialul era extrem de scump și foarte greu de prelucrat.
Cercetătorii au constatat că artiștii romani care lucrau în acest material își distrugeau mâinile până la finalizarea operei, marcând astfel retragerea din activitate.
Conform canoanelor din vremea aceea, porfirul roșu era folosit pentru a se sculpta doar împărații romani și anumite zeități, iar sculptorii care se abăteau de la aceste reguli riscau pedeapsa cu închisoarea.
Așadar, observăm niște lucruri ieșite din comun. De ce au ales romanii să realizeze atât de multe statui de daci, la asemenea dimensiuni, unele dintre ele depășind ca înălțime chiar și statuia împăratului Traian?
Cu ce scop au fost ridicate statui din porfir roșu unui popor socotit „barbar” și amplasate în cel mai prestigios loc al lumii romane, în inima Romei, în Forul lui Traian?
De ce romanii au creat fără precedent un vast program iconografic dedicat unui popor pe care l-au învins? Un lucru este cert: această realizare iconografică nu a mai fost făcută niciodată până atunci unui popor „barbar” învins de Roma.
Foto: Sculptură cu… imprimanta 3D! Aspect din timpul execuției statuii care este acum la București
Aurul dacic a scos din criza economică Imperiul roman. Traian a permis realizarea a peste 100 de statui de daci la Roma
Istoricul în artă, Leonard Velcescu, laureat al Academiei Române, avansează ipoteza că aceste sculpturi semnifică un nobil „omagiu” dedicat de romani celui mai puternic adversar al lor. În viziunea sa, se poate ca împăratul Traian să fi resimțit respectul, chiar admirația, pentru războinicii geto-daci cu care s-a confruntat în cele mai dure lupte și pe care i-a înrolat într-un număr important în trupele auxilare ale armatei romane după războiul câștigat.
După cucerirea Daciei, victoria a fost sărbătorită cu mare fast la Roma. Comorile aduse de Traian la Roma au totalizat peste 160 de tone de aur și 300 de tone de argint și au condus la o fantastică revigorare economică a Imperiului roman.
Bogățiile capturate din Dacia au permis romanilor să iasă din criza economică în care se afundase imperiul. Cetățenii romani au fost scutiți de taxe și impozite un an de zile, iar victoria a fost sărbătorită timp de peste de trei luni de zile prin spectacolele de teatru organizate și jocurile de lupte cu gladiatori și fiare sălbatice date în renumitul Colosseum.
Istoricul roman de origine greacă, Dio Cassius, relata pe marginea acestui episod despre Traian:„El dădu spectacole timp de o sută şi douăzeci şi trei de zile, în cursul cărora au fost ucise cam unsprezece mii de animale sălbatice şi domestice. Au luptat zece mii de gladiatori. De asemenea, în această vreme, Traian construieşte drumuri de piatră prin mlaştinile pomptiene, cu clădiri pe margini şi cu poduri măreţe. Topeşte toată moneda deteriorată. Întemeie biblioteci şi ridică în for o columnă foarte mare, atât spre a-i sluji ca mormânt, cât şi ca o dovadă de măreţie a lucrărilor din for. Căci tot locul acela fusese muntos, iar el îl săpă atât cât se înălţă columna şi în felul acesta făcu o piaţă netedă”.
Concomitent însă, Traian a ridicat construcții arhitecturale și monumente de artă impresionante dedicate victoriei împotriva dacilor și a redat Romei prosperitatea financiară de care avea nevoie. Un lucru mai puțin elucidat până în prezent este numărul imens de statui (peste 100), care îi prezintă pe daci în ipostaze demne și impozante, la înățime, pe biblioteci și în tot perimetrul forului roman.
Foto: Imaginea lui Decebal de pe Columna lui Traian
Statuia de nobil dac l-ar înfățișa pe Decebal
Proiectul cultural „Vreau un dac în București” al Asociației Identitate Culturală Contemporană a fost inspirat de teza de doctorat a lui Leonard Velcescu, „Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică”, publicată la Editura Academiei Române. În această carte au fost identificate și inventariate statuile de daci realizate de romani. Statuia de nobil dac din Giardino di Boboli, Florența, după care a fost realizată fidel replica de la București, are o semnificativă importanță cu atât mai mult cu cât aceasta ar putea reprezenta chipul lui Decebal. Leonard Velcescu constată faptul că trăsăturile statuii de nobil dac din Giardino di Boboli ar semăna izbitor de mult cu bustul lui Decebal din Muzeul Vatican, cu capul de dac păstrat în Muzeul Catedralei Domului Santa Maria del Fiore, dar și cu portretele atribuite lui Decebal de pe Columna lui Traian. Istoricul de artă spune că artiștii romani n-ar fi preferat să sculpteze de mai multe ori același chip numai dacă acesta ar fi fost o reprezentare a unui personaj important de rang înalt de dac și, bineînțeles, este posibil să fie Decebal. În capitolul referitor la reprezentările statuare ale regelui Decebal, Leonard Velcescu afirmă următoarele:
Foto: Bustul lui Decebal de la Vatican
„Observând cu multă atenţie capul sculptat al nobilului dac de la Florenţa, se constată o mare asemănare cu cel păstrat la Muzeul Vaticanului, expus în sala numită Braccio Nuovo, nr. 127, inv. 2214. Comparând cele două figuri (portrete), se poate observa cu surprindere că trăsăturile lor se aseamănă foarte mult, pentru a nu spune că sunt chiar identice: forma capului la fiecare dintre cele două sculpturi şi felul de a purta fesul (pileusul) prezintă similitudini. Studiind mai în detaliu, se vede că pliurile formate de cele două bonete sunt aceleaşi, şi părţile care nu sunt acoperite (ale capetelor), în spate şi la frunte, sunt egale ca suprafaţă şi distanţă. De asemenea o serie de elemente foarte apropiate prezintă forma urechilor, a sprâncenelor care sunt uşor arcuite şi puţin încruntate, proeminenţa pomeţilor, lungimea şi aspectul nasului, gurile încadrate de mustăţile şi bărbile, tunse în acelaş fel. Se poate deci afirma că asemănările între cele două portrete sunt atât de mari încât nu pot trece neobservate. Prin urmare, în urma acestor remarci, se poate susţine că cele două capete de nobili daci sculptate în marmură albă, cel al statuii din Giardino di Boboli la Florenţa şi cel al bustului de la Vatican, ne prezintă în realitate acelaşi personaj”.
În viziunea aceluiași istoric, asemănări destul de concludente par a fi și între chipul statuii din Florența, bustul lui Decebal de la Vatican și reprezentările cu regele dac de pe Columnă:
„Comparând acest bust de la Muzeul Vaticanului cu portretele atribuite lui Decebal de pe basoreliefurile Columnei lui Traian, se poate constata că asemănările sunt evidente. Dar, trebuie totuşi ţinut cont că aceste reprezentări (de pe Columnă) nu sunt toate în stare bună. Dintre figurile lui Decebal din scenele Columnei, cea mai bine conservată, pentru un mai bun studiu, este aceea din scena XXIV – confruntarea de la Tapae, care, după mai multe raţionamente şi argumentări, l-ar reprezenta pe regele Decebal. Figura nobilului dac de la Braccio Nuovo prezintă multe asemănări cu profilul de la Tapae: forma generală a capului, adică linia sa văzută din profil este în mod practic aceiaşi la cele două sculpturi; forma frunţii – dacă se urmăreşte linia celor două frunţi până în creştetul fiecărui cap se constată că ea este similară; sprâncenele – felul de a reprezenta forma arcadelor sprâncenelor, se poate spune, este aceeaşi la ambele sculpturi; desenul urechilor, al perciunilor, forma proeminenţei pomeţilor, profilul nasului şi al gurii, particularitatea bărbii, cu şuviţele sale şi maniera de a o purta, sunt indicii certe pentru a considera că cele două opere reprezintă în realitate acelaşi personaj”.
Identificarea regelui Decebal în arta statuară
Portrete de nobili Daci propuse ca reprezentând aceiaşi persoană, regele Decebal; a) Roma, Columna lui Traian, scena XXIV, bătălia de la Tapae; b) Roma, Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo; c) Florenţa, Giardino di Boboli; d) Florenţa, Museo dell’Opera di Santa Maria del Fiore.Sursa foto: Leonard Velcescu
Dio Casius, despre Decebal („Istoria Romană”)
„Cel mai însemnat război de atunci al romanilor a fost cel împotriva dacilor, asupra cărora în vremea aceea domnea Decebal. Duras, care domnise mai înainte, lăsase lui Decebal de bună voie domnia, pentru că era foarte priceput în planurile de război și iscusit în înfăptuirea lor, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și să se retragă la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător și se pricepea să folosească izbânda, dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un dușman de temut pentru romani”.
Următoarea etapă a proiectului vizează amplasarea pe Bulevardul Dacia din București
Statuia va fi donată Primăriei Sectorului 1 București pentru a deveni monument de for public. Primăria alocă spațiul și plătește doar realizarea soclului. Amplasamentul va fi într-o zonă centrală a Bucureștiului, între Piața Romană și Calea Victoriei, pe Bulevardul Dacia la intersecția cu strada Nicolae Iorga.
„Dacul se întoarce acasă. Se întoarce pe Dacia. Sunt onorat ca primar să am această copie foarte frumoasă. Pot să vă spun că mă voi ocupa personal ca toate avizele să fie obținute pentru ca statuia să ajungă acolo unde îi este locul, pe Bulevardul Dacia”, a declarat la prezentarea oficială de la muzeu Daniel Tudorache, primarul Sectorului 1 București.
Prin numele dat celor două artere, locul ales are o simbolistică aparte în peisajul urban al capitalei: Dacia – teritoriul locuit de strămoșii noștri daci, iar Nicolae Iorga – istoricul care a scris și documentat temeinic istoria Daciei și a locuitorilor ei.
