Iată cum descrie istoricul Tudor Sălăgean acest sinistru episod și împrejurările sale:
În timp ce Mihai Viteazul se afla în pribegie la Praga, încercând să câștige bunăvoința împăratului Rudolf al II-lea, Baba Novac, căpitanul său sârb a fost executat în piața centrală din Cluj.
După ce voievodul fusese înfrânt de numeroșii săi dușmani și obligat să ia calea exilului, Baba Novac intrase, în decembrie 1600, în serviciul generalului Basta, care îi încredințase misiunea de a apăra frontiera Transilvaniei în zona Lipovei.
În momentul în care transilvănenii au reînceput să dea semne de nemulțumire față de stăpânirea imperială, Basta a încercat să le recâștige bunăvoința predându-li-l pe fostul general al lui Mihai.
Baba Novac a fost adus la Cluj de soldați aflați în serviciul lui Basta, la 3 februarie 1601, și executat două zile mai târziu în piața centrală a orașului, împreună cu duhovnicul său sârb.
Jupuiți și puși la frigare
Dacă am spune că el a fost ars pe rug nu am avea decât o foarte palidă imagine a înfiorătorului supliciu la care au fost supuși cei doi oameni care trecuseră de 70 de ani.
Baba Novac și preotul sârb au fost legați de două grinzi orizontale, asemănătoare unor frigări orizontale, pe care călăii le învârteau deasupra focului.
În prealabil, ei au fost schingiuiți și, parțial, jupuiți de piele. Victimele erau stropite din când în când cu apă, pentru ca supliciul lor să fie cât mai îndelungat.
Execuția a durat aproape o oră și jumătate, până în momentul în care Basta, care privea acest „spectacol” de la una dintre ferestrele reședinței princiare, a cerut ca victimele să nu mai fie udate cu apă și lăsate să moară.
După execuție, trupurile celor doi au fost scoase în afara cetății și înfipte în două țepe ridicate în apropierea Turnului Croitorilor. Carnea lor a fost devorată de corbi, astfel încât, după câteva zile, nu mai rămăseseră din ei decât oasele.
