Așa că el a plantat primul soi de orez hibrid cu productivitate ridicată în anul 1973.
Echipa coordonată de Yuan Longping a lucrat totodată la dezvoltarea unui soi de orez tolerant la mediul salin-alcalin şi a fost invitată să planteze o cultură-test cu acea varietate de orez în Dubai, în 2018.
Agronomul chinez Yuan Longping, devenit cunoscut după ce a creat primele soiuri hibride de orez, a murit sâmbătă la vârsta de 91 de ani în provincia Hunan din centrul Chinei, a anunţat Agerpres.
Yuan, născut în septembrie 1930, a ajutat China să obţină orezul hibrid de care avea nevoie pentru a hrăni aproape o cincime din populaţia lumii şi care trăieşte într-o ţară care ocupă doar 9% din suprafaţa locuibilă de pe Terra, dezvăluia agenţia Xinhua într-un articol publicat în anul 2019.
Yuan Longping era extrem de respectat în China, a cărei populaţie uriaşă a fost grav afectată de o penurie de alimente la jumătatea secolului al XX-lea.
Celebrul agronom chinez a murit în urma unei deficienţe a organelor interne într-un spital din Changsha, a precizat cotidianul oficial Hunan Daily.
Pentru contribuțiile sale, Yuan este întotdeauna numit „părintele orezului hibrid” de către presa chineză.
Dezamăgit de Teoria lui Miciurin
Primul său experiment a fost pe cartoful dulce. Urmând teoria lui Miciurin, celebrul savant sovietic despre care se spunea, în bătaie de joc, că altoise grâul pe știr, Yuan a altoit Ipomoea alba (un fel de floare cu o rată ridicată de fotosinteză și o eficiență ridicată în producția de amidon) pe cartofi dulci.
Acești cartofi dulci au crescut mult mai mari decât cei pe care nu grefase Ipomoea alba, cel mai mare ajungând la aproape opt kg.
Când i-a plantat pentru a doua generație, cartofii dulci produși erau însă cartofi dulci normali cu frunzele lor originale, iar floarea albă produsă de semințele hibridului nu a mai apărut.
El a continuat cu experimente de altoire similare pe alte plante, dar niciuna dintre plantele hibridizate nu a produs descendenți cu vreuna dintre trăsăturile benefice ale părinții lor, ceea ce era în contradicție totală cu teoria lui Miciurin.
În concluziile la experimentele sale, Yuan a scris;
„Aflasem o parte din teoria lui Mendel și Morgan (care era dezavuată de regimul comunist chinez ca fiind capitalistă – nota Ev. Istoric) și știam că se dovedise corectă prin experimente și aplicații agricole reale, cum ar fi pepenele fără sămânță. Am dorit să citesc mai multe și să învăț mai multe, dar nu puteam să o fac decât pe ascuns”.
Despre Miciurin
Ivan Vladimirovici Miciurin, născut pe 27 octombrie 1855, a fost un botanist rus, practician al selecției plantelor, membru de onoare al Academiei Sovietice de Științe.
În România a rămas cunoscut sub numele de „Grădinarul Miciurin”.
În 1875 își începe activitatea care îl va face celebru, selecția pomilor fructiferi.
În 1918 Miciurin a dat în primire statului pepiniera sa experimentală rămânând conducător al ei.
În 1920 Lenin ordonă o analiză a rezultatelor activității lui Miciurin.
În 1923 Consiliul Comisarilor Poporului acordă „livezii lui Miciurin” statutul de instituție de importanță națională.
În 1928 statul sovietic înființează o stațiune de selecție genetică bazată pe grădina lui Miciurin, care în 1934 va deveni „Laboratorul central genetic Miciurin”.
Metodele lui de încrucișare între plante care cresc în zone geografice îndepărtate au fost folosite apoi și de alți selecționiști.
Sovieticii încep cultura hibrizilor lui de măr, păr, cireș. El a fost cel care a început creșterea hibrizilor de struguri, caise, cireș dulce în zonele nordice.
Propaganda sovietică intră-n acțiune
În timpul campaniei Lisenkoiste, Miciurin a fost promovat ca lider sovietic în teoria evoluției, propaganda subliniind superioritatea și productivitatea biologiei sovietice miciuriniste față de biologia neproductivă Weismanist-Morganist-Mendelistă capitalistă.
De fapt, teoria lui Miciurin despre influența mediului asupra eredității era o variantă a Lamarckismului.
Poziția lui era că sarcina unui selecționist era de a asista și îmbunătăți selecția naturală.
În URSS a fost larg popularizată declarația lui: „Nu ne putem aștepta la favoruri din partea naturii. Să i le luăm – asta e sarcina noastră”.
De-a lungul vieții Miciurin a creat peste 300 noi soiuri de plante.
A fost decorat cu Ordinul Lenin și Ordinul Steagul Roșu al Muncii pentru realizările sale.
În onoarea lui au fost denumite o serie de localități și străzi din Rusia, Belarus, Ucraina și Kazahstan; satul Miciurin din raionul Drochia (Republica Moldova), dar și specia Aronia mitschurinii.
A murit pe 7 iunie 1935.
