Mădularele aceștii Soțietăți, aprinse de cea mai nobilă căldură, fac cele mai simțitoare jărtfe: dănii însemnătoare s-au văzut în atâta scurtă vreme. Numele Manu va fi scump pentru totdauna tinerimei ce se va folosi în școala Filarmonică, și tutulor Rumânilor ce vor dobândi a lor petrecere și învățătură în Teatru ce se gătește a se zidi.
Fondatorii aceștii Soțietăți sânt cunoscuți; pe cel mai de aproape îngrijitor și ostenitor nu este de trebuință să vi-l spuiu.
Numele lui este înscris în zidurile din Sf. Sava, în fieștece vorbă a limbei rumânești, care în mâinile lui s-a făcut atât de mlădioasă, în Curierul Rumânesc care a fost ca un mergător înainte al Regulamentului organic;
în Tipografia sa pe care a întemeiat-o cu ale sale însuși osteneli și din care totdauna o parte a consfințit-o pentru faceri de bine;
în Teatru acesta Național, în care a deschis un deosebit drum Literaturei Rumânești;
în inimile Tinerimei și în gurile tutulor cari citesc scrierile lui.
Nimeni din Rumâni n-a cântat Patriotismul mai cu mare căldură și entuziasm, nimeni n-a suspinat dragostea cu mai multă tinerețe; nimeni nu s-a închinat cerului mai cu multă credință, și nimeni nu a blestemat și înfruntat iadul cu o mai mare mânie.
El a fost amiratorul și idolatru al virtutei, și biciul cel mai grozav al vițiului, patriot și cosmopolit totdeodată, cetățeanul cel mai înrâvnat și supusul cel mai credincios.
O, bărbat fericite!
Căci nu poci uni pana ta cu râvna și recunoștința mea ca să poci a te lăuda pe cât ești vrednic!
Dar, tineri, voi îl cunoașteți; viața lui vă poate fi de pildă la cei care întru neavere vă osteniți a vă folosi din facerile de bine ale învățăturei.
Pana lui povățuiește de model pe tot care voiește a scri această limbă ce a ajuns atât de frumoasă în mâinile lui.
Acest duh trimis într-adins spre a deschide drumul Literaturei noastre și credincios împlinitor al datoriei sale, pâșaște cu statornicie și fără abatere către preursirea sa.
Mândru de a răspunde prejudecăților ce nu-l ating, departe de orice trufie, afară de acea de a face binele fără răsplată, și-a format fericirea în faptele sale și în conștiința sa.
Care nu l-ați văzut mergeți și veți cunoaște pacea și liniștea sufletului său pe in veci a lui zâmbitoare față.
Și voi, care n-aveți încă îndrăzneală a publica scrierile voastre, care doriți a afla un prieten povățuitor al penii voastre, mergeți la dânsul și-l veți afla gata a jărfi ceasuri întregi și plin de bucurie a vă censura cu blândețe, a vă povățui pe drumul simțului celui bun, a vă curăți stilul, a vă împărtăși ideile sale cele sănătoase, a vă arăta metodul cel mai înlesnitor și a vă însufla dragostea virtutei și a bunei cuviinți.
Mergeți la dânsul și în veci îl veți afla, ca să zic ca el (Ion Heliade Rădulescu – nota Ev. Istoric):
Blând, dulce, vesel, ș-aspru nu l-am văzut vrodată.
Vorbind pentru Literatura noastră cu toată vorba mi se înfățișază și autorul Primăverii Amorului (Iancu Văcărescu – nota Ev. Istoric), acel geniu, ca să zic așa, creator al limbei Rumânești, acea mlădiță acelii familii stăpână a aceștii limbi, și care în cele mai nenorocite epohe ale decadenții neamului nostru, în veci a avut fală de a se numi și a se arăta Rumâni, și a scri și a vorbi limba națională și a-i deschide un drum prin Grămatica cea dintâiu, vrednic monument al duhului de care în veci a fost însuflată și s-a moștenit din generație in generație;
și acest Teatru care astăzi se privește cu atâta mulțumire și trufie de toată Rumânimea este un rod tot al semințelor celor dintâiu ce s-au aruncat de acest bărbat prin traducția bucăților sale: Regulu, Ermiona, Britanicu, Ceasul de seara și Grădinarul cel orb.
Când mă gândesc la cariera cea plăcută a literilor, acești doi bărbați îmi sânt necontenit înainte și pe aceștia vi-i aduc și voă câți vă înflăcărați de nobila arsură a scrie.
Cesar Boliac
