Este cel mai vechi text literar francez care a dăinuit până în zilele noastre. Ultimul vers indică numele „Turoldus”, dar nu se ştie dacă acesta îi aparţinea autorului, copistului sau interpretului. Este posibil ca autorul să fie fratele vitreg al lui Wilhelm Cuceritorul, călugăr la Fecamp.
„Cântecul lui Roland” („La Chanson de Roland”) este un poem epic, ale cărui origini par a fi la începutul secolului al XI-lea.
Poemul este un exemplu strălucit de cântec cavaleresc („chanson de geste”), gen literar extrem de popular între secolele al XI-lea şi al XVI-lea.
Carol cel Mare
„Cântecul lui Roland” este inspirat de bătălia de la Roncevaux, unde armata lui Carol cel Mare, regele francilor (Carolus Magnus sau Charlemagne, 748-814), a fost atacată de basci, la întoarcerea din expediţia împotriva Saragosei.
După şapte ani de cruciade împotriva maurilor din Spania, Saragosa rămăsese singura cetate ce nu capitula în faţa lui Carol cel Mare.
Regele Marsil al Saragosei solicită încheierea păcii. Roland, nepotul regelui, îl trimite ca sol pe contele Ganelon, tatăl său vitreg.
Ganelon este convins că, în felul acesta, este trimis la pieire şi, în plus, se simte dispreţuit. Pentru a scăpa cu viaţă, le indică duşmanilor o slăbiciune a armatei lui Carol şi le explică modul în care ar putea fi atacată.
Maurii atacă prin surprindere ariergarda armatei lui Carol, acolo unde lider era Roland. Lupta are loc în defileul Roncevaux din Pirinei.
Mândria fatală a lui Roland
Cavalerul Roland rezistă eroic în faţa hoardelor inamice şi refuză să sune din legendarul său corn de fildeş pentru a cere ajutorul, considerând că a chema întăriri în timpul luptei este un semn de slăbiciune şi laşitate. O va face când este deja prea târziu, dar mai mult pentru a-l anunţa pe Carol că el şi ai lui au murit ca nişte viteji.
Înainte de a-şi da ultima suflare, Roland îşi aruncă sabia, denumită „Durendal”, care avea puteri supranaturale, fiind binecuvântată de sfinţi. Aceasta rămâne înfiptă într-o stâncă: „În mâini de laş să nu ajungi vreodată! / Un bun vasal te-a mânuit atâta. / Rămâi fără pereche-n sfânta Franţă!”.
Regina Bramidona
Auzind sunetul magic al cornului, Carol se întoarce şi îi învinge pe mauri. O nouă bătălie are loc între forţele francilor şi cele ale emirului Baligant, venit în ajutorul lui Marsil.
După lupte crâncene, francii ies triumfători, cuceresc Saragosa şi o iau ostatică pe regina Bramidona. În final, aceasta se va converti la creştinism, iar Ganelon îşi va primi pedeapsa, după ce este judecat la Aix, după legile ţării.
I se va hărăzi, ca oricărui trădător, o moarte crudă şi ruşinoasă.
Eposul medieval
Cântecul lui Roland ilustrează caracteristicile eposului medieval: nararea evenimentelor eroice, elemente mitice şi fabuloase, spiritul de sacrificiu al cavalerilor, caracterizaţi de neclintita credinţă creştină şi loialitate faţă de suzeran.
Edificiul literar are două părţi distincte: prima începe cu mânia şi trădarea lui Ganelon, terminându-se cu moartea lui Roland.
A doua povesteşte despre răzbunarea lui Carol cel Mare, înfrângerea „păgânilor” şi pedepsirea trădătorului. Versurile sunt ample, decasilabice.
Cântecul lui Roland a continuat să fascineze lumea literară până în zilele noastre. De exemplu, romancierul englez Graham Greene include numeroase trimiteri la poem în cartea sa „The Confidential Agent”, din 1939. La rândul său, americanul Stephen King s-a inspirat din poem pentru a scrie seria „Turnul întunecat” („The Dark Tower”), începută în 1982.
Sursa: Agerpres
