Pereții școlilor și laboratoarelor din lumea întreagă sunt tapetați cu o planșă intitulată „Tabelul periodic al elementelor”.
Această reprezentare a constituenților materiei i se datorează unui chimist rus, în vârstă de 35 de ani, născut la Tobolsk, în Siberia, numit Dmitri Ivanovici Mendeleev.
În lipsa unui manual corespunzător, aceste profesor renumit de la Universitatea din Sankt Petersburg redactează el însuși o lucrare în două volume despre Principiile chimiei.
Această muncă îl determină să reflecteze asupra unui mod de ordonare al celor 63 de elemente chimice, cunoscute până atunci.
Clasificând elementele după masa atomului lor, Mendeleev observă că proprietățile lor chimice se repetă la intervale regulate.
Astfel, pe 6 martie 1869, el prezintă în fața Societății de Chimie din Rusia un proiect de clasificare „periodică”, pe linii și coloane, unde toate elementele unei coloane prezintă proprietăți asemănătoare.
Doi ani mai târziu, Mendeleev își îmbunătățește tabelul, adăugând căsuțe goale pentru elementele încă necunoscute.
Celebritatea și-o dobândește însă abia în 1875, când chimistul francez Paul-Emile Lecoq de Boisbaudran, descoperind elementul „gallium”, acesta își găsește cu precizie locul în tabel.
În 1913, lordul Rutherford explică repetiția periodică a proprietăților elementelor prin numărul de electroni care gravitează la periferia atomului.
O linie a tabelului corespunde completării unui strat periferic. La capătul liniei se găsesc gazele rare, cu un strat saturat de electroni.
Atunci, se trece la o linie nouă, „de la capăt”, cu următorul strat de electroni.
Lucrările lui Mendeleev demonstrează gradul de dezvoltare al științei și tehnicilor, la mijlocul secolului al XIX-lea, inclusiv în Rusia, unde cultura și știința înfloresc sub domnia țarului reformator Alexandru al II-lea.
