În timpul domniei sale, Musa a adunat o avere colosală, care l-a făcut, după cum spun unii istorici, cel mai bogat om care a trăit vreodată pe pământ.
Învățatul egiptean Al-Umari îl citează pe Mansa Musa cu următoarele cuvinte:
„Conducătorul care m-a precedat nu a crezut că este imposibil să ajungi la capătul oceanului care înconjură pământul (Atlantic – n.r.). A vrut să ajungă la el (la capăt – n.r.) și era hotărât să își pună în aplicare planul. Astfel că a echipat două sute de vase pline cu oameni și multe altele pline cu aur, apă și provizii suficiente pentru câțiva ani. El i-a poruncit căpitanului să nu vină înapoi până nu a ajuns la celălalt capăt al oceanului sau până nu a sfârșit.
„Și au plecat în călătorie. Au lipsit o lungă perioadă și apoi, în sfârșit, o corabie s-a întors înapoi. Când a fost întrebat, căpitanul a răspuns: «O, Prințul meu, am navigat multă vreme până am văzut în mijlocul oceanului un fluviu mare cu un debit uriaș. Corabia mea a fost ultima; ceilalți erau în fața mea și s-au înecat în marele vârtej și nu au mai ieșit. Am navigat înapoi pentru a scăpa de acel curent.»
„Dar Sultanul nu l-a crezut. A poruncit să fie echipate două mii de corăbii pentru el și oamenii lui, plus încă o mie cu apă și hrană. Apoi mi-a încredințat mie regența pe durata absenței sale și a plecat cu oamenii lui; nu s-a mai întors niciodată și nici nu a mai dat vreun semn de viață.”
A devenit sultan
Musa a devenit sultan după dispariția predecesorului său, Abu-Bakr II. El a obținut controlul strategic asupra cetății Tombuctu. Provinciile Gao și Mali, bogate în sare și aur, au devenit pământurile sale.
Stăpânind aceste teritorii, Musa a obținut controlul asupra unor importante rute comerciale care legau coasta de vest a Africii de Mediterana.
Sultanul, un musulman devotat, a devenit cunoscut pentru restul lumii cu ocazia pelerinajului său la Mecca. Acesta a avut loc în perioada 1324-1325, iar Musa a fost însoțit de o caravană cu 10.000 de soldați, 30.000 de civili, 12.000 de sclavi și 500 de mesageri cărând cantități mari de aur și îmbrăcați în veșminte scumpe de mătase persană. Sultanul a suportat integral toate costurile pelerinajului, hrănind tot alaiul de oameni și animale. Iar hrana, mărturisesc cei aflați în caravană, era deosebit de aleasă.
Apropo de animale, caravana cuprindea 80 de cămile, fiecare cărând între 25 și 150 de kilograme de pulbere de aur. Musa a împărțit acest aur săracilor pe care i-a întâlnit în cale.
Pelerinaj
Pelerinajul său de peste un an a devastat – fără intenție – economiile regiunilor prin care a trecut. În Cairo, Medina sau Mecca, apariția bruscă a unei mari cantități de aur pe piață a devalorizat acest metal pentru o perioadă de zece ani.
Prețurile la toate produsele și serviciile au explodat. Pentru a redresa piața aurului, în drumul de întoarcere de la Mecca, Musa s-a împrumutat cu tot aurul pe care l-a putut strânge de la cămătarii din Cairo, la dobânzi uriașe. A fost pentru prima dată în istorie când un singur om controlează prețul aurului în toată zona Mediteranei.
Până să ajungă înapoi la el acasă, lumea occidentală auzise deja de el. Mansa Musa, bogăția sa și Mali erau deja incluse în Atlasul Catalan din 1375, care era una dintre cele mai importante hărți ale Europei Medievale. Pe hartă, „Regele” este desenat ținând în mână un sceptru și un bulgăre de aur strălucitor.
Reîntors de la Mecca, Musa s-a dedicat dezvoltării economiei, educației și arhitecturii din Mali. În acest scop, el a adus din călătorie învățați arabi și specialiști în diverse domenii.
Musa a transformat cetățile în mari centre religioase, cu ajutorul arhitecților andaluzi, printre care cel mai faimos era Ishak El Teudjin, care a adus tehnici de construcție novatoare.
Acesta a ridicat numeroase clădiri pentru sultan, printre care un nou palat numit Madagou, o moschee la Gao – al doilea oraș ca mărime din Mali – și moscheea din Tombuctu care există și azi.
Cea mai faimoasă creație a lui El Teudjin a fost Camera Imperială din capitala Niani.
Universitatea
Musa a înființat și o mare universitate la Tombuctu – Sankore – unde au fost aduși o sumedenie de juriști, astronomi și matematicieni faimoși. Universitatea, care s-a păstrat și ea, a devenit un focar de educație și cultură care atrăgea profesori și studenți din toată lumea islamică.
La sfârșitul domniei lui Musa, Universitatea Sankore adăpostea cea mai mare colecție de cărți din Africa, după Biblioteca din Alexandria – în jur de un milion de manuscrise. De asemenea, Sankore avea capacitatea de a adăposti 25.000 de studenți.
În vremea lui Musa, Mali avea cea mai mare producție de aur din lume. Bogăția sa nu poate fi evaluată nici măcar cu mare aproximație. În iulie 2015, revista americană Time scria: „Realmente, nu există nici o posibilitate de a pune o cifră corectă în legătură cu averea sa.”
Imperiul său cuprindea totalitatea sau părți din Mauritania, Senegal, Gambia, Guinea, Burkina Faso, Mali, Niger, Nigeria și Ciad.
După o domnie de 25 de ani, Musa a murit în 1337. A fost urmat pe tron de fiul său, Maghan I.
