Evenimentul Istoric > Exclusiv online > Ceauşescu avea un carneţel cu informaţii valoroase pentru PMR. Mărturii din 1956
Exclusiv online

Ceauşescu avea un carneţel cu informaţii valoroase pentru PMR. Mărturii din 1956

În 1956, cu 9 ani înainte de a prelua puterea, Nicolae Ceaușescu a fost mandatat de conducerea Partidul Muncitoresc Român (PMR) să se ocupe de pregătirea înființării unor asociații studențești, întrucât tovarăşii considerau că trebuie să se apropie de intelectualitate după ce la începutul anilor 1950 îi aruncaseră în spatele gratiilor şi îi lichidaseră pe […]

În 1956, cu 9 ani înainte de a prelua puterea, Nicolae Ceaușescu a fost mandatat de conducerea Partidul Muncitoresc Român (PMR) să se ocupe de pregătirea înființării unor asociații studențești, întrucât tovarăşii considerau că trebuie să se apropie de intelectualitate după ce la începutul anilor 1950 îi aruncaseră în spatele gratiilor şi îi lichidaseră pe unii dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai acesteia.

Studentul politehnist Ștefan Bârlea a participat la o astfel de întâlnire în care Nicolae Ceauşescu se plângea că în partid nu existau decât 6 studenţi. Ce situaţie bizară! Un individ care de abia terminase câteva clase primare vorbea despre prezenţa redusă a studenţimii în PMR. Un paradox al socialismului, fără doar şi poate…

Personalitatea puternică a lui Ceauşescu

Conform celor dezvăluite de Ștefan Bârlea în interviul realizat în 2002 de Octavian Silvestru (păstrat în Arhiva de istorie orală a agenţiei de presă Rador), Ceauşescu emana la 38 de ani o personalitate dominantă, care pentru el era mai importantă decât faptul că nu era deloc apropiat de gramatica limbii române.

Astfel, în iunie 1956, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român decidea ca studenții să aibă propriile asociații. Sub mantaua falsei independențe pe care o dădeau studenţimii, comuniştii urmăreau să-şi formeze şi să-şi fidelizeze propria intelectualitate. De cea veche scăpaseră prin epurările rămase celebre în regimul condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

În realitate, asociațiile studențești ajungeau sub controlul strict al organizatiilor UTM (Uniunea Tineretului Muncitoresc). „Ele trebuiau să coordoneze și să supraegheze prin ochii partidului activitatea cercurilor ştiinţifice, activitatea cultural-artistică şi sportivă în rândul studenţilor.

Conducerea acestor asociaţii studenţești a fost încredinţată unor membri de partid cu o pregătire politică corespunzătoare, iar cei care s-au evidențiat, au fost promovați în structurile de partid (de exemplu: Virgil Trofin, Ștefan Andrei, Cornel Burtică).

Asociaţiile studenţeşti, asemenea tuturor organizaţiilor de tineret, au participat la activităţi impuse de linia partidului : 1 Mai, 23 August, Ziua Marinei, Ziua Aviaţiei.

De pregătirea înființării acestor asociații din partea Comitetului Central s-a ocupat Nicolae Ceaușescu. El a purtat discuții cu studenții pentru a-i lămuri ce se dorește”, arată sursa citată.

Portretul lui Nicolae Ceauşescu în 1956

Întâlnirea cu Nicolae Ceauşescu

Iată ce-şi amintea studentul Ștefan Bârlea despre întâlnirea cu Nicolae Ceauşescu, una care l-a impresionat profund: „În iunie 1956 eram student la Politehnică. Mă trezesc cu un telefon de la Comitetul Central să mă duc până acolo. «Să fii atent! Să nu te pună dracu’ să întârzii, că e prăpăd!»

Când am auzit, să îngheţ! Eu vă redau sentimentele vremii! «Cum, la partid?» (…) Am luat-o la goană, am trecut strada Buzeşti și mai departe am ajuns pe Aviatori. Nu m-am dus la clădirea principală şi la poarta principală! Mi-era ruşine! Şi eram cu teamă. Comitetul Central…

M-am dus la uşa laterală. Când mă uit, un ofiţer de Securitate. «Bună ziua!» «Bună ziua.» «Eu sunt de la Politehnică, numele meu este Bârlea, am fost chemat aici.» Zice: «Da, e o şedinţă, dar nu e aici. Duceţi-vă la poarta principală! Şi spuneţi că ați venit pentru şedinţă la tovarăşul Ceauşescu.» La Comitetul Central (al UTM) fusesem, dar aici niciodată.

Frumos, un hol foarte primitor. Un ofiţer de Securitate mă întreabă: «Aveţi vreo legitimaţie la dumneavoastră?» «Am buletinu.» «Foarte bine, staţi un pic că vine cineva să vă ia.» Politicos. Intru într-un lift elegant, urc la etajul doi.

Când ajung la etajul doi, văd o sală mai mare şi sunt poftit în sala respectivă. Mă uit: era prezent secretarul de la Universitate şi  secretarul meu de partid (de la Politehnică),  secretarul de la Agronomie…  continuau să tot vină…

Tovarăşul Ceauşescu vrea ceva cu reorganizarea în învăţământ

«Ce facem noi aici?» «Ne-a chemat tovarăşul Ceauşescu, vrea ceva cu reorganizarea în învăţământ! O consultare!»  Vine un băiat care era şeful de cabinet al lui Ceauşescu. Tânăr, simpatic… Vine cu nişte documente, vreo patru, cinci pagini, în vreo cincisprezece, douăzeci de exemplare. Şi ne spune:

«Tovarăşi, aţi fost convocaţi de tovarăşul secretar al Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu, care doreşte să vă consulte într-o  problemă. Problema în care vrea să vă consulte o găsiţi dumneavoastră în acest document. Fiecare institut aveţi câte un material. Şi după ce citiţi o să aveţi întâlnirea cu dânsul.»

Am stat, am citit, m-a fascinat ideea. Era un material scurt, dar concis. «Să se constituie asociaţiile (studențești)…» (…) Intră secretarul care ne întreabă dacă am terminat (de citit). «Am terminat.» «Poftiţi în sala de şedinţe!» Ne-am dus într-o sală frumoasă, lungă. Şi ne spune: «Dumneavoastră veţi sta pe partea asta, tovarăşii care vor veni vor sta pe partea cealaltă.

O să staţi ca să dea mâna cu dumneavoastră şi după aia o să staţi cum doriţi! Când vă întinde mâna, să spunem cine sunteți şi de unde.» Am stat aşa. Văd cum vine unul mititel cu privirea puţin agitată (n.r. – Nicolae Ceauşescu). Se uită la noi și întreabă: «Au venit toţi tovarăşii?» «Au venit.» «Bun!»

A dat mâna cu noi, s-a aşezat în faţă. «Tovarăşi! V-am convocat pentru o consultare! Conducerea partidului doreşte să înfiinţăm o uniune a asociaţiilor studenţilor sau o asociaţie a studenţilor! V-am chemat aici ca să vă spuneţi părerea.» Ne-a explicat şi el ce conţinea materialul, dar foarte sumar, şi pe urmă ne-a spuns:

Bucureşti, iunie 1956. Nicolae Ceauşescu este prezent în prezidiul celui de al VI-lea Congres al Uniunii Tineretului Comunist

Le-a spus-o „deşchis”, fără rezerve

«Eu trebuie să vă spun deşchis!» Am simţit imediat agramatismul! «Nu putem, tovarăşi, să construim nici socialismul, nu putem să facem nicio dezvoltare a ţării fără să avem o intelectualitate puternică şi ataşată clasei muncitoare.»

(…) «Trebuie să vă spunem că stăm foarte slab cu primirea în partid… uite, am o listă acia…», acia… „Am primit în partid șase studenţi! Nu se poate asta! De aia v-am chemat! Să lăsăm la o parte dosarele şi originea socială, că nu trăim cu originea socială, trăim cu oamenii!»

Vă dau cuvântul meu, aproape astea au fost cuvintele! «Acum să vă auzim pe voi! Cine începe? Poate auzim Politehnica!» M-am ridicat în picioare. Ceaușescu: «Nu. Stai jos! Suntem acili-şa într-o discuţie…» Mai se poticnea puţin ca vorbire, dar nu deranjant, în afară de faptul că schimonosea anumite cuvinte.

Privirea era însă ucigătoare, când se uita cu ochii la tine, simţeai că te străfulgeră! Avea o lucire, o scânteiere în ochi teribilă! M-am aşezat emoţionat! «Ce părere ai despre proiect?» «Eu vă spun deschis: îmi place foarte mult cum este prezentat. Înţeleg că sindicatele rămân separat pentru profesori. Bani, mijloace, vom avea?» «Cum să nu! Toată administrarea trebuie să fie a voastră! Voi trebuie să vă administraţi de la A la Z.»

Carneţelul lui Ceauşescu

(…) Înainte să încheie, a scos un carneţel, l-a deschis şi-mi amintesc şi acum privirea foarte pătrunzătoare pe care o avea. S-a uitat la mine, a scris acolo ceva, s-a mai uitat nu ştiu unde, a mai scris ceva.

Carneţelul negru… nu era neapărat negru! Uneori era negru, albastru, roşu. Era o agendă de buzunar! Cu hârtie foarte fină. Nota nume, data şi locul unde s-a petrecut! Pe cine remarca îl nota în carneţel. Și, într-un fel sau altul, îl căuta în decursul timpului pentru diverse activităţi de partid… Să-l promoveze…

S-a ridicat, a venit, a dat mâna din nou cu toţi. Am plecat fascinat şi de persoană şi, drept să vă spun, şi de idee. M-a impresionat! Era tânăr, a vorbit foarte deschis… A fost foarte amical. Când a dat mâna ne-a prins de mână, se uita la tine. Pe urmă, la plecare, a făcut gestul tipic, care îl caracteriza, cu mâinile  ridicate.  Am trăit cu sentimentul că l-am îndrăgit de prima dată, nu ştiu dacă sunt înţeles! Mi-a rămas o foarte bună impresie! Am plecat! Toţi aveau aceeaşi bună impresie! Ne-a captivat”, a declarat Ștefan Bârlea în interviul publicat pe rador.ro.

sursa: Fototeca online a comunismuluiromânesc. Cota 3/1956

Registration

Aici iti poti reseta parola