Plenara a marcat o cotitură ideologică şi politică a partidului, în sensul că a pus capăt perioadei de relativă liberalizare care urmase Congresului al IX-lea al PCR, a marcat începutul perioadei neostaliniste în politica internă, a declanşat o înăsprire a politicii în domeniul culturii şi faţă de intelectuali, scrie RADOR.
Comportamentul lui Nicolae Ceauşescu s-a schimbat radical după vizitele sale în China şi Coreea de Nord din cursul anului 1971, notează enciclopediaromaniei.ro.
Încântat de ceea ce văzuse, liderul român s-a hotărât să aplice acasă acelaşi model ideologic. Astfel, la plenara CC al PCR din noiembrie 1971 s-a deschis calea către noua revoluţie culturală.
Plenara a constituit, totodată, semnalul consolidării puterii personale a lui Nicolae Ceauşescu şi al declanşării cultului personalităţii.
Alţii însă stabilesc declanşarea fenomenului mai devreme, imediat după 1968, doar că lumea a fost mai atentă atunci la momentul august 1968 şi mai puţin la prezenţa unor germeni ai cultului personalităţii.
Într-un timp foarte scurt a fost pusă la punct o adevărată maşină de propagandă care a generat un cult al personalităţii de-a dreptul şocant pentru lumea liberă.
Atât la nivel individual, cât şi numeroase instituţii au fost angrenate în acest tablou „cultural”.
Prin alegerea sa în funcţia de preşedinte al Republicii la 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu a monopolizat întreaga putere în stat.
De asemenea, au fost create o multitudine de alte funcţii precum Consiliul de Apărare a RSR, Comandant suprem al Forţelor Armate, Consiliul naţional al oamenilor muncii, toate fiind preluate de şeful statului. În paralel, a demarat o amplă acţiune de înlocuire a „vechii gărzi”.
Prin metoda „rotirii cadrelor” a reuşit să anihileze orice rival sau nemulţumit din conducerea partidului, iar orice manifestare critică era reprimată de Securitate, scrie sursa citată.
Totodată, membrii familiei precum şi persoanele servile ocupau cele mai înalte funcţii administrative, iar Elena Ceaușescu a devenit treptat a doua persoanlă politică în partid și în stat.
Prin propagandă a fost creat un adevărat mit în jurul soţilor Ceauşescu. Au fost falsificate biografia cuplului şi istoria naţională pentru a ilustra măreţia regimului socialist şi a conducătorului, Ceauşescu considerându-se un personaj istoric pe linia lui Burebista, Decebal şi a domnitorilor medievali.
