La sfârşitul secolului XIX, lupta românilor din Imperiul austro-ungar pentru înfăptuirea unirii cu România cunoaşte momente de mare intensitate. Întreaga populaţie românească sprijinea, prin variate forme, lupta românilor de dincolo de Carpaţi.
Un grup de studenţi ai Universităţii din Bucureşti are iniţiativa de a întemeia o societate care să ofere luptătorilor transilvani un sprijin mai eficient.
Astfel, Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor (Liga Culturală) a fost înfiinţată, la Bucureşti, la 17 decembrie 1890 şi şi-a început oficial activitatea la 24 ianuarie 1891, sub preşedinţia rectorului Universităţii din Bucureşti, Alexandru Orăscu.
Liga avea ca scop „de a întreţine continuu vie, pe baza culturii naţionale, conştiinţa de solidaritate în întreg neamul românesc” prin „înfiinţarea de săli de lectură şi biblioteci; tipărirea de cărţi populare; sprijinirea publicaţiilor care vor lucra în scopul Ligii; conferinţe şi întruniri publice; sărbătorirea datelor mari din viaţa trecută a naţionalităţii române; organizarea de congrese anuale ale membrilor Ligii; formarea unui fond de ajutorare pentru cotizanţi, subscrieri de bunăvoie, donaţii etc.”.
Inaugurarea oficială a Ligii Culturale are loc la 24 ianuarie 1891 printr-o adunare festivă, în aula Universităţii.
Activitatea Ligii Culturale s-a bazat pe sprijinirea şcolilor, a asociaţiilor cultural-politice şi a presei româneşti transilvănene.
Printre preşedinţii Ligii Culturale s-au numărat Gr. Brătianu, V.A. Urechia, Mihai Vlădescu, Petre Grădişteanu, Sava Şomănescu, Virgil Arion, Vasile Lucaciu, N. Iorga.
Până în 1914 liga şi-a creat numeroase secţiuni în majoritatea oraşelor din ţară şi în unele centre universitare din străinătate (Paris, Londra, Berlin, Anvers, Bruxelles, Oxford ş.a.).
La 14 decembrie 1914 a avut loc un Congres extraordinar al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, care a hotărât schimbarea numelui organizaţiei în Liga pentru Unitatea Politică a Tuturor Românilor.
Sursa: Agerpres
