Ce informații ofereau diplomații români din Londra la București despre poziția nefavorabilă a Statelor Unite față de OEP?
Conform informațiilor furnizate de Ambasada României la Londra, Statele Unite nu și-au exprimat în mod oficial poziția cu privire la chestiunea palestiniană și sunt în așteptarea desfășurării unor noi discuții la nivelul ONU.
Către Direcția a III-a,
„În ceea ce privește situația din Orientul Mijlociu, o sursă americană a declarat următoarele:
1. SUA este conștientă de faptul că procesul de recunoaștere [diplomatică] a Organizației pentru Eliberarea Palestinei este „ireversibil”. Succesele obținute până în prezent de OEP în această privință sunt de necontestat, dar guvernul american nu intenționează, cel puțin pentru moment, să accepte OEP ca „partener de negociere valid”.
Atitudinea Washingtonului era alimentată de următoarele aspecte:
„a. Faptul că OEP [contestă] Rezoluția 242 din 1967, singurul act prin care țările arabe recunoscuseră implicit dreptul Israelului de a exista ca stat;
b. Dorința de a demonstra OEP că succesele lor diplomatice nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor sale politice;
c. Preferința [SUA] de a aștepta să vadă cum evoluează dezbaterile de la ONU precum și modul în care Adunarea Generală a ONU adoptă o „rezoluție moderată” privind chestiunile palestiniene;
d. opoziția Israelului [împreună cu] o mare parte a opiniei publice americane față de recunoașterea OEP.
e. Tensiunile din cadrul Mișcării palestiniene.”
Din cauza tuturor acestor aspecte Washingtonul era convins că țările vest-europene, în general, și Marea Britanie, în special, nu vor recunoaște OEP până când „Kissinger nu le va da undă verde”
„2. Deși Kissinger își păstrează opțiunile deschise, el consideră că nu este oportună convocarea Conferinței de la Geneva, deoarece încă mai există suficient spațiu pentru a promova o dezangajare ‘pas cu pas’ între Israel, pe de o parte, [și] Egipt și Siria, pe de altă parte. În ciuda știrilor publicate de mass-media, după [Conferința] de la Rabat, cele două țări arabe încă păstrează o mare libertate de acțiune [care le-ar permite] să semneze astfel de acorduri de dezangajare. Kissinger va efectua un alt turneu în regiune în decembrie sau ianuarie.
3. SUA sunt nemulțumite de atitudinea Uniunii Sovietice față de situația din Orientul Mijlociu, [deoarece consideră că] sovieticii continuă să practice „un joc periculos”. În opinia americanilor, Moscova insistă să reia Conferința de la Geneva din ‘considerente de prestigiu’. Întâlnirea Brejnev-Ford nu va produce niciun rezultat concret privind Orientul Mijlociu.”
Sintetizând informațiile din articolele publicate în mass-media, se pot trage următoarele concluzii:
„1. 1. Guvernul american este interesat să amâne cât mai mult posibil momentul în care [va trebui] să includă OEP în procesul de negociere [menit] să rezolve conflictul din Orientul Mijlociu. Obiectivul imediat [americanilor] este acela de a slăbi succesele diplomatice obținute de OEP. În acest efort, SUA au beneficiat, până acum, de sprijinul majorității țărilor vest-europene.
b. SUA și URSS se suspectează reciproc de mișcările lor în Orientul Mijlociu. Deocamdată, nu se poate prevedea ca cele două țări să facă ceva concret în regiune.
Pretor Popa
Sursa: Wilson Center, Arhivele Digitale
