Lui Ștefan cel Mare și Sfânt nu i-a venit încă rândul să fie dematizat. Cei care s-ar încumeta să încerce să-i smulgă coroana de lauri și să-l pună la locul lui, de voievod al unei țări lipsite de importanță, asr fi bine să citească întâi bătrânele cronici. Nu pe ale noastre, nici măcar pe cele ale unor țări cu care Ștefan n-a avut nimic de împărțit, ci pe cele ale dușmanilor domnitorului moldovean.
Laude scrâșnite printre dinți
Deși au rumegat greu înfrîngerea de la Baia, cronicarii maghiari recunosc cinstit cine era Ștefan. Vorbind despre Ștefan Vodă în secolul al VVI-lea, Baron Miklós Istvánffy scrie negru pe alb: „Se vede deci că el trebuie să fie considerat pe bună dreptate printre bărbații care merită amintiți din vremurile lui. Dar era schimbător și instabil. Era mândru și de o cruzime neobișnuită, care a șters o parte din faima și gloria faptelor sale”.
Alte cronici maghiare încearcă să mai dreagă busuiocul după bătălia de la Baia din care regele Hunyadi Mátyás (Matei Corvin) abia a scăpat cu viață.
„În acel timp, întreaga provincie era condusă de un om cu o îndrăzneală unică, numele lui era Ştefan. Acest om, adunând un mare număr de oameni, s-a grăbit să pună foc în multe locuri ale orașului (cetatea de la Baia) după miezul nopții, pentru ca regele și tot omul lui, amețiți de somn și de vin, să se prefacă în cenuşă.
Tot despre bătălia de la Baia vorbește și o altă cronică maghiară.
„Prințul Ștefan a hotărât că, în întunericul nopții, va ataca armata regală pentru că dacă va eșua în luptă, măcar întunericul îl va ajuta”.
Polonezii recunosc cavalerește geniul modoveanului
Faimosul istoriv polonez Jan Dlugosz, creatorul uneia dintre cele mai mari opere de istoriografie medievală, s-a stins în 1480, înainte de umilința suferită de Ioan I Albert la Codrii Cosminului. Portretul pe care Dlugosz îl face lui Ștefan cel Mare este, de aceea, plin de laude. „O, om minunat, nu ești nimic mai puțin decât alți comandanți eroici, care toți ne uimesc la fel de mult. În zilele noastre, el, primul prinț al lumii, câștigă o victorie strălucitoare asupra turcilor. După părerea mea, este cel mai vrednic om să conducă lumea (Creștinătatea) și merită mai ales onoarea de a fi comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înțelegerea și hotărârea tuturor creștinilor”.
Deși și-a scris opera după victoria lui Ștefan împotriva polonezilor, istoricul și geograful Maciej Miechowita de la Universitatea Jagiellonă, recunoaște cavalerește geniul moldoveanului. „O, om triumfal și victorios, care ai luptat împotriva tuturor regilor vecini. O, omule fericit, care ai fost dăruit cu toate darurile, întrucât alții primesc doar unele dintre aceste daruri de la natură. Unii sunt înțelepți și vicleni, alții sunt curajoși și drepți, iar alții sunt norocoși împotriva dușmanilor. Tu ești singurul căruia i s-au dat toate aceste daruri împreună: drept, prevăzător, viclean, biruitor asupra tuturor dușmanilor. Nu în zadar ar trebui să fii considerat unul dintre eroii secolului nostru.
Nici Bernard Wapowski (1475-1535), primul cartograf al Poloniei nu se arată zgârcit cu laudele.
„Într-adevăr, era curajos, viclean și norocos în război. Pentru că l-a biruit pe Matthias, regele Ungariei și i-a alungat de multe ori pe tătari. Până și Mehmed, împăratul turcilor, care după ce a luat Constantinopolul a trecut Dunărea cu 120 000 de turci și a jefuit Moldova, a fost înfrânt… Ștefan a fost înzestrat cu virtuțile unui erou, de aceea poate fi, pe bună dreptate, considerat printre cei mai faimoși oameni în arta războiului.
Cea mai gravă înfrângere a otomanilor
La rândul lor, cronicarii otomani, obișnuiți să-i împroaște cu noroi pe inamicii sultanului, se mulțumesc să înregistreze înfrângerea de la Vaslui, spunând că mare parte din oaste era după pradă. catastrofei avea, totuși, să vină de la Mara Branković (Mara Hatun), văduva sultanului Murad al II-lea, care-i mărturisea unui trimis venețian că invazia în Moldova a fost a fost cea mai gravă înfrângere suferită vreodată de otomani.
