Ce a făcut URSS la o zi după uciderea lui Ceauşescu? Operaţiunea Mihai Eminescu

 

La 26 decembrie 1989, la o zi după execuţia soţilor Ceauşescu în unitatea militară de la Târgovişte, sovieticii au imprimat două milioane de ruble cu chipul poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu. Ce motivaţie a fost în spatele acestei istorii inedite? Aşa cum se ştie, „poetul nepereche” este tradus în 150 de limbi din 250 […]

La 26 decembrie 1989, la o zi după execuţia soţilor Ceauşescu în unitatea militară de la Târgovişte, sovieticii au imprimat două milioane de ruble cu chipul poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu.

Ce motivaţie a fost în spatele acestei istorii inedite? Aşa cum se ştie, „poetul nepereche” este tradus în 150 de limbi din 250 de țări. Anul 1989 a fost an declarat de UNESCO „Anul Internaţional Eminescu”.

La acea vreme trecuseră 100 de ani de la moartea Luceafărului, iar mai-marii URSS s-au gândit să marcheze momentul într-un mod deosebit. „Uniunea Sovietică a emis o monedă omagială cu portretul lui Eminescu. (…) Moneda este rară şi foarte puţin cunoscută în România. Rubla Eminescu a fost pusă în circulaţie în URSS pe 26 decembrie 1989 (în prima zi după execuţia lui Ceauşescu).

A fost bătută la monetăria din Leningrad ‒ azi Sankt-Petersburg ‒, iar tirajul a fost de două milioane de monede, din care 200 000 de o calitate specială. Chipul lui Eminescu avea ca model imagologic fotografia acestuia din 1869, făcută de Jan Tomas la Praga.

Este, desigur, o trimitere simbolică spre dimensiunea valorii de piaţă a lui Eminescu, dar e regretabil că acest demers a fost făcut în URSS, nu în România. E adevărat că cea mai valoroasă bancnotă a României (bancnota de 500 de lei) are pe ea chipul lui Eminescu – ceea ce are o evidentă încărcătură simbolică, în expresie financiară, însă forța de semnificație a rublei Eminescu este mult mai mare, căci reprezintă o recunoaște revenită din partea unei țări și a unei culturi relativ ostile.

Se pare că rușii au o perspectivă mai clară asupra valorii universale a «omului deplin al culturii române» (cum îl definea Constantin Noica), pe care noi continuăm să-l minimalizăm, confirmându-i astfel profeția din Scrisoarea I („Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?/Ei vor aplauda desigur biografia subţire/Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,/C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare/Că n-ai fost mai mult ca dânsul…).

Nu știm ce interese politice sau geopolitice s-au ascuns în spatele acestui gest, dar rușii/sovieticii l-au făcut și faptul rămâne consemnat istoricește ca atare, indiferent ce interpretări conspiraționiste sau minimalizatoare s-ar croșeta de jur-împrejur.

E îndeobște cunoscut că rușii, în campaniile lor nemiloase de defrișare identitară a populației românești din stânga Nistrului, s-au izbit de un reper spiritual fundamental, care s-a dovedit de neclintit și de netrecut: numele lui Mihai Eminescu. Ceea ce, fără a exclude ura și dușmănia istorică împotriva poporului român, le-a impus respectul și recunoașterea”, se arată pe jurnaluldearges.ro.