The New York Times prelua o declaraţie publicată de Agerpres şi surprindea esenţa spiritului naţionalist al celui care conducea comuniştii din România.
„Nicolae Ceaușescu, șeful Partidului Comunist Român, a combătut doctrina sovietică a suveranității limitate pentru statele comuniste și a presupus că liderii Kremlinului s-au îndepărtat de învățăturile lui Lenin.
Domnul Ceaușescu, vorbind la o întâlnire din București săptămâna aceasta, care a marcat centenarul Lenin, nu a menționat numele Uniunii Sovietice. Observațiile sale au fost raportate de agenția de presă română Agerpress.
«Interesul național și internaționalismul proletar nu se exclud reciproc», a spus domnul Ceaușescu. «A încerca să opui interesului național cauza internaționalismului proletar sau solidaritatea internațională intereselor naționale ale oamenilor înseamnă a răni serios cauza socialismului», a spus el”, se arată în materialul publicat în cotidianul The New York Times sub titlul „Ceausescu Challenges Doctrine” (Ceauşescu provoacă doctrina), la 19 aprilie 1970.
Data acestui discurs nu a fost aleasă întâmplător de Ceauşescu. O zi mai târziu, secretarul general al P.C.R îşi rostea la Moscova cuvântarea cu prilejul centenarului Lenin.
Istoria Uniunii Sovietice începe cu Revoluția rusă din 1917, când bolșevicii conduși de Lenin s-au impus drept principala forță politică rusă.
Pentru victorie, ei au implicat țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și a intervenționiștilor străini.
Ulterior, bolșevicii s-au rebotezat Partidul Comunist, iar forțele armate pe care le-au organizat au primit numele Armata Roșie.
Ce a urmat a fost impunerea comunismului în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus.
La scurt timp după moartea lui Lenin, puterea a fost cucerită de Iosif Vissarionovici Stalin, care a supus întreaga societate sovietică unui proces de „epurare”,
Astfel, Stalin s-a asigurat că a distrus orice urmă de opoziție internă din partid, armată sau din rândurile populației.
