Este una dintre cele mai mari clădiri de cult din Serbia şi a doua cea mai veche din Belgrad, după Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din parcul Topcider.
Aşezământul cu hramul Sfântului Arhanghel se află localizat în apropierea centrului oraşului, intersecţia străzilor Kralja Petra şi Cneazul Sime Markovica, şi poate găzdui între 650 şi 850 de credincioşi.
A fost construită în stilul neoclasic, între anii 1837-1840 pe locaţia unei foste biserici având tot hramul Sfântului Arhanghel Mihail, iar turnul clopotniţei în stil baroc.
Pictorul sârb Dimitrije Avramovic, unul dintre cei mai reprezentativi ai secolului al XIX-lea, a realizat 628 de metri pătraţi ai interiorului Catedralei, respectiv icoanele care decorează altarul, amvonul şi pereţii, contribuind semnificativ la măreţia sa.
Mormintele
Catedrala adăposteşte osemintele prinţului Ştefan Stiljanovic, o parte a osemintelor prinţului Lazăr, ale Sfântului Jovan din Shangai şi ale regelui Uros.
De-a lungul zidului sudic se află mormântul prinţului Milos Obrenovic, cel care a cerut construirea edificiului, şi al fiului său Mihailo Obrenovic, precum şi mormintele profesorilor şi oamenilor de cultură Vuk Karadzic şi Dositei Obradovic.
Catedrala a fost realizată respectându-se schiţele lui Adam Friedrich Kwerfeld, constructor din Pancevo.
Iconostasul este acoperit cu aur, fiind opera sculptorului Dimitrije Petrovic.
Pe fondul luptei de independenţă faţă de puterea otomană, Catedrala Sfântul Arhanghel Mihail a fost un notabil centru de sprijin al luptei de eliberare al sârbilor.
Printre locuitorii Belgradului este cunoscută drept Saborna crkva. În 1979, a fost proclamată Monument Cultural de Importanţă Excepţională.
