Analiza făcută de celebrul jurnalist brazilian Pepe Escobar zugrăvește un tablou teribil: „Este imposibil de înțeles reluarea discuțiilor nucleare JCPOA de la Viena (negocierile cu Iranul privind programul nuclear al acestei țări) fără a lua în considerare turbulențele interioare grave ale administrației Biden.
Toată lumea este conștientă de așteptările Teheranului: toate sancțiunile – fără excepții – trebuie eliminate într-un mod verificabil. Numai atunci Republica Islamică va inversa ceea ce numește „măsuri de retorsiune”, adică intensificarea programului nuclear pentru a se potrivi cu fiecare nouă „pedeapsă” americană.
Democrații înceracă să se salveze de la un dezastru previzibil
Motivul pentru care Washingtonul nu lua o poziție la fel de tranșantă este că circumstanțele sale economice sunt, în mod bizar, mult mai complicate decât cele de pe vremea când Iranul se afla sub sancțiuni. Joe Biden se confruntă acum cu o realitate internă dură: dacă echipa sa financiară crește ratele dobânzilor, bursa se va prăbuși și SUA vor fi cufundate într-o criză economică profundă.
Democrații panicați iau în considerare chiar și posibilitatea de a permite demiterea lui Biden de către o majoritate republicană în următorul Congres din cauza scandalului Hunter Biden”.
În fața unei asemenea amenințări, spune Escobar care citează o sursă de top din sistemul de securitate națională al americanilor, „există trei lucruri pe care democrații cred că le pot face pentru a amâna socoteala finală:
În primul rând, SUA trebuie să vândă o parte din Rezerva strategică de petrol în coordonare cu aliații săi pentru a reduce prețul petrolului și a diminua astfel inflația.
În al doilea rând, trebuie „încurajat” Beijingul să devalorizeze yuanul, făcând astfel importurile chineze mai ieftine în SUA, „chiar dacă asta crește semnificativ deficitul comercial al SUA. Ei oferă tranzacționarea tarifului Trump în schimb.” Presupunând că acest lucru s-ar întâmpla, și acesta este un lucru major care, în practică, ar avea un efect dublu, prețurile ar scădea cu 25 la sută la importurile din China în tandem cu deprecierea monedei.
În al treilea rând, „ei (democrații) plănuiesc să încheie o înțelegere cu Iranul, indiferent cum, pentru a permite petrolului iranian să intre din nou pe piață, reducând prețul petrolului”. Aceasta ar presupune ca negocierile actuale de la Viena să ajungă laun rezultat, pentru că „au nevoie de o înțelegere rapidă. Sunt disperați.”
Nu există nicio dovadă că echipa care conduce efectiv administrația Biden va fi capabilă să obțină punctele doi și trei; nu atunci când sunt luate în considerare realitățile Războiului Rece 2.0 împotriva Chinei și Iranofobia bipartizană.
Potrivit sursei, sigura preocupare a conducerii democrate este ca cele trei strategii să-i treacă cumva de hopul alegerilor intermediare. Ulterior, ei ar putea să majoreze ratele dobânzilor și să încerce să obțină o anumită stabilizare înainte de scrutinul prezidențial din 2024.
Cum reacţionează aliaţii SUA la aceste mișcări?
În urmă cu mai puțin de două săptămâni, la Riad, Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), într-o întâlnire comună cu Franța, Germania și Regatul Unit, plus Egipt și Iordania, i-a transmis reprezentantului SUA pentru Iran, Robert Malley, că doresc un nou acord nuclear cu Iranul.
O declarație comună, susținută de europeni și arabi, a menționat că „o întoarcere la respectarea reciprocă a [acordului nuclear] ar aduce beneficii întregului Orient Mijlociu, ar permite mai multe parteneriate regionale și schimburi economice, cu implicații de lungă durată pentru creștere și bunăstare”.
Acestă poziție dezvăluie, de fapt, mentalitatea predominantă a CCG, care e guvernată de frică: trebuie făcut ceva pentru a îmblânzi Iranul, acuzat de „activități recente” nefaste, cum ar fi deturnarea petrolierelor și atacarea soldaților americani din Irak.
Rușii își bagă adânc coada în zona Golfului
Moscova profită de problemele SUA și reînvie Conceptul de securitate colectivă pentru regiunea Golfului Persic, o idee pe care o „clocește” încă din anii 1990. Iată despre ce vorba.
Dacă raționamentul administrației americane este previzibil pe termen scurt – avem nevoie ca petrolul iranian să intre din nou pe piață – viziunea rusă indică o schimbare sistemică.
