Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Când locul pe care e Ateneul Român era la margine de București
Articole online

Când locul pe care e Ateneul Român era la margine de București

Sântem în mijlocul veacului al XVIII-lea. Locul este la marginea oraşului; este o livadă întinsă, ise spune Livada Văcăreascăi căci Ilinca, fata lui Constantin Văcărescu Logofătul, o adusese în zestre soţului ei Mihail Cantacuzino.

Biserica şi şcoala Episcopiei au fost în fiinţă până pe la 1848 când, treptat, treptat, au început să se năruie.

Planul lui Borroczyn din 1852 arată biserica izolată, întinsul zid ce împrejmuise metohul era dărâmat, îi se vede doar urma, punctată. Metohul devenise o piaţă, cu o biserică în ruină la mijloc.

Pe acest maidan se aşează, în 1861, „Circul American”, „cu 27 de artişti, printre care 7 persani”.

La 1864 lăcaşul de rugăciuni mai era în fiinţă, dar în aşa hal, încât se credea că nu fusese niciodată sfinţit, nici deschis credincioşilor.

Se povestea chiar că în timpul zidirei Sfântului lăcaş, biserica fiind aproape gata, un lucrător căzuse de pe schelă şi murise pe loc, şi că preoţii cerură atunci ca biserica să nu se târnosească înainte de 7 ani, căci aşa cereau canoanele.

Dar aceşti şapte ani trecuseră, şi alţi şapte, şi cu timpul biserica se irosise, fără să fi fost sfinţită.

De ce oare, se întreabă atunci Ulysse de Marsillac, pe locul acestei ruine nu s’ar deschide o grădină, cu havuz, cu bănci, şi, poate, cu nişte statui?

Dorinţa lui Marsillac era să fie îndeplinită.

Chiar în acelaşi an, şaizeci de puşcăriaşi sunt trimişi să dărâme biserica. Mult mai târziu, pe locul unde fusese Sf. masă, Primăria aşează o coloană de marmoră „chibritul lui Pache” cum îi spuneau Bucureştenii, care mai târziu a fost mutată pe Bulevardul  Maria, unde se vede şi azi.

Iar locul viran fu făcută grădină, care fu deschisă publicului în septembrie 1870. Vizitatorii erau plini de admiraţie în faţa cupolei bizantine, a fântânei împodobite cu o naiadă, de Sauvageau, şi a stâncei artificiale, din care ţâşnea apa.

Şi se pare că pământul aci era bun, şi apa îndestulătoare, căci peste un an Marsillac găseşte grădina „încântătoare, cu copacii ei bătrâni, aristocratică  şi retrasă, ca parcul unui vechiu palat din faubourg Saint-Germain şi plină de farmec, toamna, cu fântânile sale murmurând sub bolta ruginie a pomilor, printre boschete îngălbenite”.

„Dar vai, orice lumină îşi are şi umbra, străzile vecine, încă nepavate, sunt doar nişte drumuri ce şerpuesc printre garduri şi maidane şi care, când plouă, se prefac în băltoace, şi nici trotuarul nu merge mai depate decât Palatul Domnesc, dar, totuşi „casa Boerescu (azi clubul Agricol) va fi gata în curând, se lucreazăla halele din Piaţa Mică, şi, cine ştie, poate că şi grădina Episcopiei va fi, odată, un centru de eleganţe…”.

Între timp, ia fiinţă în Bucureşti, sub preşedinţia generalului Florescu o Societate ecvestră, cu scopul de a ridica în locul bisericei dărîmate, un mare anfiteatru care să fie circ, manej de călărie, cazino, sală de baluri şi serbări hipice, ş. a.

Comitetul, compus din N. Racoviţă, maiorul Filitti, aghiotant domnesc, care îşi avea casele chiar pe piaţă, la colţul Podului Mogoşoaei, colonelul Eracle Arion, şi antreprenorul francez Berton, cumpără terenul de la Comună, şi emite deocamdată acţiuni pentru 100.000 lei.

Marsillac, bine înţeles, se bucură nespus gândindu-se ce frumos va arăta grădina, înrămată la răsărit de circul proiectat, la miazăzi de casele Boerescu şi Filitti, la apus de hotelul Manu1857 (azi hotel Splendid) şi la miazănoapte de hotelul Gherasim şi de o clădire nouă ce urma să fie ridicată pe locul viran al d-lui Niculae Niculescu, (azi Athénée Palace).

Amfiteatrul se ridică într’adevăr, până la înălţime de om, apoi, lucrările fură oprite, din lipsă de bani.

Zidurile fură lăsate în părăsire, şi iarba crescu pe aleile grădinei, pustii.

Pagini: 1 2 3

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA