Când îți bate la fereastră un corb cu microfon

 

CIA a declasificat recent mai multe dosare spectaculoase despre modul în care a utilizat animale pentru spionaj în Războiului Rece.

Noile dosare dezvăluie modul în care porumbeii erau antrenați pentru misiuni secrete de fotografiere a zonelor sensibile de pe teritoriul Uniunii Sovietice.

De asemenea, agenția americană a folosit corbi pentru a lăsa dispozitive de spionaj pe pervazul ferestrelor și delfini pentru misiuni subacvatice.

CIA era convinsă că animalele pot îndeplini sarcini importante în cadrul operațiunilor clandestine.

La sediul CIA de la Langley, în Virginia, se află un muzeu, din nefericire închis pentru publicul larg. Cu ocazia unei vizite pentru a-i lua un interviu unuia dintre foștii directori ai agenției, Gordon Corera de la BBC a văzut ceva cu totul deosebit de toate celelalte dispozitive de spionaj și supraveghere: era un porumbel împăiat cu un aparat foto atașa printr-un fel de ham.

Întâmplarea face că ziaristul lucra la o carte despre porumbeii de spionaj folosiți în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. În cadrul documentării, i se spusese că informațiile despre misiunile porumbreilor-spion ai CIA sunt clasificate. Acum, ele au devenit publice.

Astfel, în anii 1970, a existat o operațiune purtând numele de cod „Tacana”, care studia posibilitățile de folosire a porumbeilor dotați cu mini-aparate de fotografiat. Modestele păsări dispun de o abilitate cu totul excepțională: ei pot fi lăsați într-un loc unde nu au mai fost niciodată și să găsească drumul spre casă, chiar dacă se află la distanțe de mii de kilometri.

Utilizarea porumbeilor în comunicații este veche de mii de ani, însă abia în Primul Război Mondial ei au început să fie folosiți pentru strângerea de informații.

În Al Doilea Război Mondial, un departament mai puțin cunoscut al serviciilor de informații britanice – MI14(d) – a avut un Serviciu Secret al Porumbeilor, care lansa cu parașuta containere în care se aflau păsări în zonele ocupate din Europa. În container se mai aflau și diverse chestionare. Peste o mie de porumbei s-au întors aducând mesaje care includeau informații despre bazele de lansare a rachetelor germane V1 sau despre stațiile radar naziste.

Unul dintre mesaje, de la un grup de rezistență numit Leopold Vidictive, conținea un raport de 12 pagini destinat direct lui Churchill.

După război, un „Subcomitet Porumbei” al serviciilor secrete britanice a studiat noile provocări ridicate de Războiul Rece. Însă, în timp ce britanicii au renunțat în mare măsură la misiunile cu porumbei, CIA a preluat ștafeta.

Creată în anii 1960, operațiunea „Tacana” nu s-a limitat doar la studierea posibilităților de a folosi porumbeii pentru spionaj, ci și alte animale.

Astfel, dosarele recent declasificate arată că CIA a antrenat un corb pentru livrarea și recuperarea de obiecte mici (până în 40 de grame) de pe pervazele unor ferestre din clădiri inaccesibile pe alte căi. O rază laser intermitentă a fost folosită pentru a marca ținta, iar o lampă specială atrăgea pasărea, aducând-o înapoi. Cu o anumită ocazie, în Europa, CIA a plasat în secret un dispozitiv de ascultare pe pervazul unei ferestre.

CIA a studiat și dacă păsările migratoare ar putea fi folosite la plasarea de senzori care să detecteze dacă URSS testează arme chimice. Au existat și încercări pentru stimularea electronică de a creierului câinilor pentru a-i ghida de la distanță, dar detalii despre aceste misiuni nu au fost declasificate.

Recent au fost dezvăluite detalii și despre o așa-numită operațiune „Acoustic Kitty”, prin care CIA a încercat să plaseze dispozitive de spionaj pe pisici.

Tot în anii 1960, agenția americană a studiat și posibilitățilde de folosire a delfinilor pentru misiuni de „penetrare a porturilor”. Marea problemă o reprezenta faptul că delfinul, care fusese pregătit de un antrenor special, trebuia să învețe să asculte de un agent din teren oarecare.

La Kwy West Florida, o echipă de cercetători a încercat să folosească delfini din specia afalin pentru atacuri subacvatice împotriva nevelor inamice. Au existat și experimente pentru a se vedea dacă delfinii pot transporta și plasa senzori pentru a detecta sunetele submarinelor sovietice sau a depista urme ale armelor chimice sau nucleare.

Până în 1967, CIA cheltuise peste 600.000 de dolari pentru trei programe: Oxygas – pentru delfini, Axiolite – implicând păsări și Kechel – câini și pisici.

Porumbeii s-au dovedit cei mai eficienți, iar pe la jumătatea anilor 1970 CIA a început o serie de misiuni test. Una s-a desfășurat deasupra unei închisori, alta deasupra sediului US Navy din Washington.

Camera foto costa 2000 de dolari, cântărea 35 de grame, iar hamul 5 grame. Specialiștii CIA au descoperit că fotografiile aveau o calitate mai bună decât cele făcute din satelit.

Se intenționa ca porumbeii să fie folosiți pentru ținte „prioritare” în Uniunea Sovietică. Păsările trebuiau expediate în secret la Moscova. CIA a studia numeroase posiblități de a le transporta, printre care în spații speciale dintr-o haină groasă sau găuri în podeaua unei mașini.

Americanii au cercetat și dacă porumbeii puteau fi lansați pe fereastra unei mașini aflate în mișcare, care se deplasa cu viteza de 50 de kilometri pe oră.

Potrivit unei note din septembrie 1979, după toate aceste teste, fusese aleasă și o primă țintă reală: șantierele navale din Leningrad, acolo unde se construiau cele mai moderne submarine sovietice. Se decisese că operațiunea era fezabilă.

Din păcate, informațiile declasificate se opresc tocmai în acest punct, lăsând suspansul să planeze asupra reușitei operațiunii.