Când ceasul a bătut ora 00.00, preşedintele Traian Băsescu şi-a scos cardul, a tastat pinul şi a scos primii lei noi, în bancnote de 5, 10, 50 şi chiar 100, mulţumind tuturor celor care au făcut posibilă denominarea şi apreciind că este ”un semn de sănătate în economia românească”.
Moneda naţională a României, leul, a fost denominată astfel încât 1leu nou a echivalat cu 10.000 lei vechi.
Trecerea la ”leul greu” a reprezentat decizia financiar-monetară cu cel mai puternic impact asupra mediului economic de după 1990.
Citește și Baterea monedei sunătoare
Anunţul oficial a fost făcut pe 17 noiembrie 2004 de Banca Naţională a României, care, la acea dată, a lansat campania de pregătire a populaţiei. Leii vechi au avut putere circulatorie până la data de 31 decembrie 2006. Afişarea duală a preţurilor a avut loc în perioada 1 martie 2005-30 iunie 2006, conform www.bnr.ro.
RON și ROL
Denominarea a însemnat eliminarea a patru zerouri din cupiurile monetare, urmând ca actuala bancnotă de 10.000 de lei să devină un ”leu greu”.
Celelalte bancnote denominate erau: bancnota de un milion de lei, care a devenit 100 de lei, cea de 500.000 de lei, care a devenit 50 de lei, cea de 100.000 de lei, care a devenit 10 lei, cea de 50.000, care a devenit 5 lei. Cu toate că nu a existat o bancnotă de 5.000.000 lei, după denominare a fost pusă în circulaţie şi o bancnotă de 500 de lei, cea mai mare valoare a cupiurilor noi, egală cu aproximativ 123 de euro.
Noile cupiuri aveau valoarea de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 de lei, 100 de lei şi 500 de lei, iar subdiviziunile leului rămâneau banii, pentru care s-au emis monede metalice de 1 ban, 5 bani, 10 bani şi 50 de bani.
