Istoria aviației civile este marcată de numeroase accidente legate de defecțiuni tehnice, de erori umane sau de acte de terorism. O categorie aparte o ocupă catastrofele provocate de erori de tragere ale unor militari sau grupări armate.
Partea franceză afirmă că baza aeriană militară din Solenzara, în Corsica, și-a suspendat activitatea la ora 17. După mulți ani, ea avea să recunoască că în realitate au avut loc atunci zboruri până noaptea târziu, așa cum de altfel o dovedeau și înregistrările radar.
Acestea arată că cel puțin 11 avioane de vânătoare și un portavion (probabil Clemenceau, dar este posibil să fi fost și unul american) se aflau în zonă, în afara unui avion Awacs, care a „văzut” totul.
Controlorul radarului civil, un subofițer al armatei italiene, care mărturisise familiei că războiul fusese evitat la limită în seara aceea, se sinucide în 1987, după un stagiu de pregătire în Franța.
Patru generali italieni sunt acuzați de înaltă trădare, după ce au distrus sau ascuns anchetatorilor elemente esențiale, însă nu sunt condamnați.
În 2011, statul italian este găsit vinovat pentru tăinuirea de informații și condamnat să plătească 100 de milioane de euro rudelor victimelor. Magistrații italieni au considerat că o rachetă aer-aer franceză a lovit avionul civil.
Până în acest moment, familiile victimelor nu au primit nici o explicație din partea statului francez.
Așa a început să se vândă GPS-ul
Pe 1 septembrie 1983, zborul Korean Air 007 deviază de la traiectorie și pătrunde într-o zonă interzisă a Uniunii Sovietice, probabil din cauza unei erori a piloților, când programau computerul.
În plin război rece, Boeingul 747 coreean este considerat un avion spion american și doborât de o rachetă aer-aer trasă de un avion de luptă Su-15.
Cei 269 de pasageri și membri ai echipajului sunt uciși, iar tensiunea explodează între Moscova și Washington.
Printre măsurile luate după această catastrofă, administrația Reagan autorizează comercializarea variantei civile a sistemului militar de geolocație GPS.
Radarul mincinos al crucișătorului
Pe 3 iulie 1988, zborul Iran Air, Teheran – Dubai, este doborât de crucișătorul american USS Vincennes, care confundă Airbusul 300 cu un F-14 iranian, din cauza unei interfețe înșelătoare la radar.
Comandantul navei militare americane susține că a făcut zece tentative de a contacta aparatul, folosind frecvențe civile și militare, înainte de a ordona foc.
Cei 290 de pasageri și membri ai echipajului își pierd viața.
Despre această catastrofă vorbea președintele iranian Hassan Rouhani, în mesajul său pe Twitter, după doborârea avionului ucraniean: „Cine vorbește de 52 (de victime) trebuie să-și amintească și de 290”.
Catastrofă la Marea Neagră
Pe 4 octombrie 2001, zborul Siberia Airlines, Tel Aviv – Novosibirsk, este doborât de armata ucraineană deasupra Mării Negre, în timpul unor manevre militare comune cu armata rusă. Cauza probabilă: tirul unei rachete antiaeriene.
Toți cei 78 de pasageri și membri ai echipajului avionului Tupolev-154 mor.
Racheta de la frontieră
Pe 17 iulie 2014, zborul Malaysia Airlines 17, Amsterdam – Kuala Lumpur, este doborât deasupra Ucrainei de o rachetă trasă de armata rusă, de pe teritoriul ucrainean, controlat de separatiștii pro-ruși, potrivit concluziilor anchetei experților olandezi.
În acea zi, spațiul aerian era închis traficului civil de partea rusă a frontierei, însă nu și de partea ucraineană. Este probabil că militarii ruși au confundat cursa civilă cu un avion de transport al armatei ucrainene.
Cei 298 de pasageri și membri ai echipajului Boeingului 777 mor. Moscova nu și-a recunoscut responsabilitatea, afirmând că racheta a fost trasă din greșeală de armata ucraineană.
„Trump e de vină”
Pe 8 ianuarie 2020, zborul Ukrainian International Airlines 752, Teheran – Kiev, este doborât de armata iraniană. După trei zile de minciuni, regimul iranian își recunoaște responsabilitatea, dar dă vina pe tensiunile cu Statele Unite, după lichidarea de către administrația Trump a generalului Soleimani.
Cei 176 de pasageri și membri ai echipajului își pierd viața în catastrofă.
