Medicul Marius Nasta, membru titular al Academiei Române din 1955, este unul dintre fondatorii şcolii române de ftiziologie.
A condus şi cele dintâi acţiuni de depistare a tuberculozei la sate şi în centrele muncitoreşti, a organizat primele centre de depistare ale bolii prin microradiofotografie, lăsând lucrări referitoare la relaţiile existente între condiţiile de viaţă şi apariţia tuberculozei.
Marius Nasta s-a născut la 4 decembrie 1890, la Bucureşti. Şi-a făcut studiile liceale (1901-1908) şi pe cele medicale (1908-1918) la Bucureşti, după care şi-a continuat pregătirea în Franţa şi SUA, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”, citat de Agerpres.
Cariera
A lucrat ca preparator, asistent (1920-1927) la Laboratorul de de Medicină Experimentală al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, asistent la Clinica III Medicală (1921-1922), şef de lucrări (1927-1931), şef al Secţiei de Tuberculoză la Institutul „Dr. I. Cantacuzino” din Bucureşti (1931-1945).
A desfăşurat o activitate didactică susţinută fiind: titular al cursului de etiologie şi profilaxia tuberculozei la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică (1928), conferenţiar de medicină experimentală (1939-1945) şi de ftiziologie (1943-1945), profesor de Clinică Ftiziologică (1945-1962) la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.
Totodată, a fost medic şef la Spitalul Central TBC al Asigurărilor Sociale (1929-1935), medic primar la Spitalul TBC Pantelimon (1935-1945), medic primar şi director al Sanatoriului TBC Filaret (1944-1949), director al Institutului de Ftiziologie (1942-1962). Rezultatele observaţiilor clinice şi cercetărilor întreprinse le-a expus în numeroase lucrări pe care le-a publicat singur sau în colaborare, privind variabilitatea microbiană şi formele filtrante ale bacilului Koch, vaccinarea BCG, chimioterapia infecţiei tuberculoase. Este coordonatorul celor două volume ale tratatului „Tuberculoza” (1957-1958), lucrare de referinţă în domeniu.
A murit la 5 aprilie 1965.
