Când am rămas fără doctorul Marius Nasta

 

Institutul Naţional de Pneumologie din Bucureşti îi poartă numele. A întreprins cercetări în domeniul microbiologiei, imunologiei, morfopatologiei clinice şi epidemiologice asupra tuberculozei, urmărind depistarea, profilaxia şi tratamentul acestei boli în România.

Medicul Marius Nasta, membru titular al Academiei Române din 1955, este unul dintre fondatorii şcolii române de ftiziologie.

A condus şi cele dintâi acţiuni de depistare a tuberculozei la sate şi în centrele muncitoreşti, a organizat primele centre de depistare ale bolii prin microradiofotografie, lăsând lucrări referitoare la relaţiile existente între condiţiile de viaţă şi apariţia tuberculozei.

Marius Nasta s-a născut la 4 decembrie 1890, la Bucureşti. Şi-a făcut studiile liceale (1901-1908) şi pe cele medicale (1908-1918) la Bucureşti, după care şi-a continuat pregătirea în Franţa şi SUA, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”, citat de Agerpres.

Cariera

A lucrat ca preparator, asistent (1920-1927) la Laboratorul de de Medicină Experimentală al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, asistent la Clinica III Medicală (1921-1922), şef de lucrări (1927-1931), şef al Secţiei de Tuberculoză la Institutul „Dr. I. Cantacuzino” din Bucureşti (1931-1945).

A desfăşurat o activitate didactică susţinută fiind: titular al cursului de etiologie şi profilaxia tuberculozei la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică (1928), conferenţiar de medicină experimentală (1939-1945) şi de ftiziologie (1943-1945), profesor de Clinică Ftiziologică (1945-1962) la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.

Totodată, a fost medic şef la Spitalul Central TBC al Asigurărilor Sociale (1929-1935), medic primar la Spitalul TBC Pantelimon (1935-1945), medic primar şi director al Sanatoriului TBC Filaret (1944-1949), director al Institutului de Ftiziologie (1942-1962). Rezultatele observaţiilor clinice şi cercetărilor întreprinse le-a expus în numeroase lucrări pe care le-a publicat singur sau în colaborare, privind variabilitatea microbiană şi formele filtrante ale bacilului Koch, vaccinarea BCG, chimioterapia infecţiei tuberculoase. Este coordonatorul celor două volume ale tratatului „Tuberculoza” (1957-1958), lucrare de referinţă în domeniu.

A murit la 5 aprilie 1965.

Parteneri