Șicanele permanente ale autorităților la obținerea vizelor de călătorie și limitarea exprimării artistice au determinat-o pe marea balerină Magdalena Popa să nu mai revină în România în 1982, fiind urmată mai târziu de soțul Amatto Checiulescu și de fiică, care au putut pleca doar în urma unor demersuri diplomatice occidentale.
Personalitate de talie internațională, Magdalena Popa a fost invitată imediat să se alăture Baletului Național din Canada, unde, din 1984, a devenit maestru principal și, din 2005, antrenor principal artistic, fiind stabilită la Toronto.
Apreciată de ziarul L’Humanité ca „una din marile stele ale baletului timpurilor noastre”, la 30 octombrie 1974 balerina Magdalena Popa a oferit un spectacol de gală în Statele Unite ale Americii, în sala de teatru a Colegiului Caldwell din New Jersey.
La acea dată Magdalena Popa era prima-balerină a Teatrului de Operă și Balet din București, fiind acompaniată de balerinul Ștefan Bănică.
Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Română de la New York, precursoarea actualului Institut Cultural Român de la New York, cu sprijinul companiei americane Garden State Ballet din Newark.
În Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe se păstrează pliantul editat pentru promovarea evenimentului, o copie a unui articol dintr-un ziar american prin care era anunțat spectacolul și o notă de informare a Bibliotecii Române de la New York.
Programul spectacolului a inclus piese din repertoriul balerinei Magdalena Popa precum „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, „Simfonia în C” de Georges Bizet, „Daphnis et Chloe” de Maurice Ravel, dar și „Rapsodia Română” de George Enescu, pusă în scenă de coregrafa Gabriella Taub-Darvash.
Cei doi balerini români au fost acompaniați și de o serie de balerini americani precum Paul Russell, Julio Horvath, Lynne Grossman, Sharon Newton, Shirley Reevie, Jody Fugate sau Terance Kalba.
