Atletul cubanez Alberto Juantorena a rămas în memoria iubitorilor de atletism pentru felul în care a dominat probele de semifond, de 400 şi 800 metri, în anii ’70 ai secolului trecut, fiind singurul câştigător al aurului olimpic în cele două probe de alergare în aceeaşi ediţie a Olimpiadei.
Cu o alură impresionantă, de 1,90 metri şi 84 kg, Alberto Juantorena s-a pregătit pentru a deveni baschetbalist dar, cu puţin timp înainte de a împlini 20 de ani, participarea la un test pe distanţa unui tur de pistă i-a transformat viaţa.
Născut la Santiago de Cuba, la 3 decembrie 1950, Juantorena a început să practice baschetul, până când a fost descoperit de antrenorul polonez Zygmunt Zabierzowski, care l-a convins să lase baschetul pentru atletism.
Zabierzowski i-a verificat calităţile fizice, la început în proba de 400 metri, apoi în cea de 800 metri.
După numai un an, Alberto Juantorena participă la Jocurile Olimpice de la München din 1972, unde este eliminat în semifinalele probei de 400 metri.
În 1973 câştigă aurul la Jocurile Universitare de la Moscova, iar în 1975, argintul, la Jocurile Panamericane de la Ciudad de México, ambele medalii în proba de 400 metri.
Începe să se pregătească serios pentru Olimpiada de la Montreal din 1976, participând şi la concursurile de 800 metri.
Puţini specialişti îl considerau, însă, un candidat serios pentru aurul olimpic în proba de 800 metri, unde dominau americanii.
În 1974 şi 1975, este supus la două operaţii la picior.
Va cunoaşte consacrarea la vârsta de 25 de ani la Olimpiada de la Montreal din 1976, unde a realizat o dublă victorie unică la 400 şi 800 metri, învingându-i pe americani, marii favoriţi ai acestor probe.
În ciuda celor două operaţii, El Caballo (Calul), cum era cunoscut în Cuba datorită fuleului său de trei metri, Alberto Juantorena participă la Jocurile Olimpice de la Montreal, unde se impune, spre surprinderea generală, mai întâi în proba de 800 metri, cu un nou record mondial, 1 min. 43 sec. 50 sutimi, apoi şi în cea favorită de 400 metri, devenind primul dublu campion olimpic în cele două probe în cadrul aceleiaşi ediţii a Jocurilor Olimpice.
Totodată, cubanezul a fost primul alergător dintr-o ţară nevorbitoare de limbă engleză care a obţinut titlul olimpic la 400 metri.
Nu şi-a mai pus în valoare ambiţia pentru a-l învinge în 1977 pe kenyanul Mike Boit, absent la JO de la Montreal din cauza boicotului african, considerat cel mai bun specialist la 800 metri al epocii.
Boit a urcat ştacheta mondială la 1′ 43″ 44/100, Juantorena nemaifiind în măsură să îmbunătăţească acest rezultat.
La Olimpiada de la Moscova 1980, se clasează al patrulea la 800 metri, iar trei ani mai târziu, la Campionatele Mondiale, nu reuşeşte să se califice în finala probei, fiind eliminat în semifinale, acesta fiind de altfel ultimul său concurs din carieră.
A părăsit scena sportivă pe o targă în 1983, la Helsinki, la Campionatele Mondiale, după o entorsă suferită pe pistă.
