Tatăl său era senator și făcea parte din administrația imperială.
Caliopie a rămas orfan de tată la câteva zile după naștere, dar mama sa, Teoclia, femeie credincioasă, i-a dat o educație aleasă.
În timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de împăratul Maximian (285-305), Caliopie a fugit în orașul Pemoropoli din Cilicia. Aici, refuzând să aducă jertfă zeilor, din porunca guvernatorului Maxim a fost supus supliciilor, apoi întemnițat, pentru i se da timp să se răzgândească.
Teoclia, aflând ce se întâmplă cu fiul ei, și-a împărțit averile și a plecat la Pemoropoli.
Caliopie a fost adus din nou la judecată și îndemnat să jertfească zeilor păgâni, însă a refuzat din nou și a fost condamnat la moarte pe cruce.
Teoclia, fiind de față, le-a dat ostașilor cinci bani de aur ca să-l răstignească pe fiul ei cu capul în jos, din smerenie pentru a nu suferi aceeași moarte ca Mântuitorul Hristos.
După ce trupul Sfântului Caliopie a fost dat jos de pe cruce, în Vinerea Mare (7 aprilie 304), Teoclia și-a dat și ea sufletul.
