Din 1936 până în 1940 a funcționat la Școala Turț-Odoreu, județul Satu Mare.
Pe învățătorul Petre Niță, Diktatul de la Viena l-a găsit în postura de sergent TR în Regimentul 3 Dorobanți Olt, Slatina.
El nu va mai reveni niciodată la catedră.
I-a lăsat mamei sale fotografia care îl surprinde în postura de sergent TR. Fața sa este crispată, privirea este tristă, a unui om apăsat de ceva nelămurit. Cu inima grea, a plecat pe front.
Ultimul semn de viață lăsat de către Petre I. Niță a fost scrisoarea din 17 octombrie 1942, adresată mamei sale:
,,17 octombrie 1942
Dragă mamă,
Tot v-am scris și vă mai scriu din stepele Rusiei. Pe unde am trecut cu trenul sau cu picioarele porumbul se prezintă destul de bine. Acum suntem față în față cu Rușii.
Până în prezent n-avem pierderi ci câteva din imprudența soldaților. Pe aici se prezintă timpul frumos. Este secetă, nu plouă deloc.
Noaptea cade brumă. Este frig. Eu cu milităria mă împac destul de bine. Sunt tot la birou. Mă aștept la… (n.n.: peste scris a fost pusă o pată de cerneală)!
Mă tem foarte mult de frig. Mai ales să fie o iarnă aspră ca anul trecut. Vedeți, luați bani de la Dl. Stegaru, de la unchiul Ștefănescu, salariul pe August de la Inspect. și salariul pe octombrie de la Adm. Financiară, care este de 4900 lei și se dă pe 25 octombrie.
Vedeți când îl ia sora Ioana pentru Ionel și cumpărați un cojocel, faceți o pereche de ciorapi de lână și trimiteți prin Crucea Roșie ca să-mi vină. V-am spus că dacă până la 20 octombrie puteți pune pachetul la Reg. 3 Dorobanți PS Slatina că atunci se formează un vagon pentru cei de pe front.
Vedeți, cumpărați și ceva mâncare, puneți marmeladă, slănină, salam. Ducem cam lipsă și de mâncare. Nu este suficientă.
Ce mai faceți?
Căutați de vă împăcați cu Rina că acolo acasă este muncă dar domniți în comparație cu populația din Rusia. V-aduceți aminte de retragerea în Moldova din războiul trecut.
Porumbul l-ați cules? Cât ați făcut? Căutați să vă ajungă porumbul. Faceți economie. Grâu ați pus ceva?
Câte pogoane? Ați vândut ceva vite? Ce mai face Rina? Nelu este trecut pe cls. II. La Buicești cine mai este învățător? S-a mai făcut ceva concentrări?
Pe contg. 1944 l-a îmbrăcat? Căutați de-mi răspundeți la ce vă întreb. Când scrieți c.p. (n.n. „carte poștală”) luați c.p. a mea alături și răspundeți la întrebări.
Spuneți adresa lui Ionel al Ioanei și adresa lui Ion al Lili să le scriu. Ei ce mai zic? Vine Ion al Lili acasă.
Noi toți din Valea Mare suntem sănătoși. Așteptăm să treacă anul ca să ne întâlnim.
De Ricu ce mai știți? Părintele Nae ce mai face? Cu cât se vinde kilogramul de vin și de țuică acum?
Vedeți de cumpărați țuică cât este ieftină pentru mine și să-mi spuneți câți l(itri) ați cumpărat.
Sărut mâinile,
Petre Niță”.
Nu se cunoaște data când a murit, dar cert este că învățătorul nu mai era în viață în luna aprilie 1943.
Sursa: Ilie Dumitru, Învățătorul Petre Niță – in Memoriam, Revista „Memoria Oltului și Romanaților” din mai 2018
