Boala Jazz-ului s-a dovedit foarte profitabilă pentru domnișoara Myrtel

 

Miss Myrtel Iuny, dansatoare la cabaretul domnului Douglas Rorham din New York, își dădea în judecată patronul pe motiv că, din cauza muncii istovitoare, contactase boala jazz-ului.

Acțiunea domnișoarei Myrtel a fost introdusă în instanță la sfârșitul deceniului al treilea al veacului trecut, confirmând cele susținute până atunci de inamicii noului gen muzical, care până atunci doar vorbeau de „boala jazz-ului”, fără ca autoritățile să recunoască existența acesteia.

 

Drăgălasa miss susținea că dansul seral, în sunetele orchestrei formate din negri, i-a zdruncinat într-atât sistemul nervos încât când auzea saxofonul sau banjoul, vrând nevrînd, începea să joace în ritmul jazz-ului, fie dimineața, la prânz sau noaptea. Îi era cu neputință să se sustragă acestui reflex ciudat și părea ridicolă căci nu mai putea umbla ca lumea normală când auzea acea muzică excitantă: se mișca numai în pas de dans.

Gazetarii vremii își aminteau de basmul cu fluierul fermecat; cine-i auzea sunetul trebuia să joace, cu sau fără voia lui, și în acest chip ciobănașul izbuti să capete mâna domniței și să stăpânească mândra împărăție.

Miss Myrtel n-a obținut mâna vreunui făt-frumos, prin arta picioarelor sale, dar a avut parte, în schimb de judecători foarte galanți, care i-au admis plângerea. Proprietarul cabaretului responsabil de „îmbolnăvire” dansatoarei a fost condamnat la despăgubiri de 25.000 de dolari, o sumă mai mult decât frumușică pe atunci.

S-a dovedit astfel că boala jazz-ului putea fi foarte profitabilă suferindului, care nici măcar nu trebuia să cheltuiască pe leacuri.

 

Jazzul este un stil de muzică apărut la începutul secolului al XX-lea în New Orleans Statelor Unite, având proveniența în melodiile populației de culoare, urmașă a sclavilor de origine africană. În muzica de jazz se recunosc în special influențe și tonalități de blues și ragtime, la care se adaugă și elemente ale muzicii europene. Mai târziu au fost preluate în jazz și ritmuri ale muzicii latino-americane.

 

Originea și semnificația inițială a cuvântului "jazz" (la început pronunțat în engleză la fel ca și jass) este controversată. O ipoteză ar fi înrudirea fonetică cu expresia "chasse-beau", o figură de dans din statul american Louisiana, cândva colonie franceză. Alții cred că ar deriva din cuvântul Jézabel, numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americană simplificată "Jazz-Bel". În jargonul populației locale cuvintele jasm sau gism înseamnă rapiditate și energie, au însă și o semnificație erotică. În 1917 formația Original Dixieland Jazz Band a avut mult succes la sala "New York Columbus Circle", și cuvântul "jazz" a intrat în vocabularul curent, deși apăruse deja cu referire la muzică în 1913 într-un ziar din San Francisco, fără să fi avut un ecou deosebit.