Blestemul libertății: Primul evadat peste Zidul Berlinului s-a sinucis

 

Pe 15 august, construcția la Zidul Berlinului începuse de două zile. Era doar un rulou de sârmă ghimpată întins pe asfalt și păzit de militari înarmați.

Soldatul est german Conrad Schumann, de 19 ani, primise în acea zi misiunea de a păzi „zidul” în zona intersecției dintre străzile Bernauer și Ruppiner.

De partea cealaltă a sârmei ghimpate, vest-germanii îi strigau: „Komm’ rubber” („Vino încoace”).

Conrad nu a stat mult pe gânduri: a aruncat arma, a sărit gardul și s-a suit într-o mașină de poliție care oprise la fața locului.

Aflat pe față, fotograful vest-german Peter Leibing a surprins întreaga scenă. Imaginea evadării lui Conrad Schumann a devenit un simbol al Războiului Rece și apare și la începutul filmului Disney din 1982, „Night Crossing”.

Tânărul s-a stabilit în Bavaria, în orașul Günzburg, unde a întâlnit-o pe Kunigunde, viitoarea sa soție.

După prăbușirea Zidului Berlinului, Schumann va declara: „Doar după 9 noiembrie 1989 (căderea Zidului) m-am simțit cu adevărat liber.”

Cu toate acestea, el considera că adevărata lui casă este în Bavaria, mai ales după ce a avut fricțiuni cu foștii săi camarazi de arme est-germani. Această ostilitate l-a făcut să-i viziteze foarte rar pe părinții săi, în Saxonia natală.

Pe 20 iunie 1998, după mai puțin de nouă ani de „libertate adevărată”, s-a sinucis, spânzurându-se în livada din Bavaria. S-a spus că suferea de depresie.

În mai 2011, programul UNESCO Memoria Lumii a inclus imaginea lui Schuman, „Saltul spre libertate”, ca parte a colecției sale despre Zidul Berlinului.

Sculptura lui Florian și Michael Brauer și a lui Edward Anders, intitulată „Mauerspringer” („Săritorul peste zid”), putea fi văzută în apropierea locului defecțiunii lui Schumann, dar ea a fost mutată pe latura unei clădiri de pe strada Brunnen, la câșiva metri sud de strada Bernauer.