La începutul anilor 1930, ea a început să lucreze ca asistentă la cabinetul unui stomatolog evreu. Însă acesta a fugit din Germania când a venit la putere partidul nazist.
Käthe și-a găsit o altă slujbă, la cabinetul doctorului Hugo Blaschke, care va deveni medicul personal al lui Adolf Hitler.
Timp de un deceniu, ea și Blaschke se vor îngriji de dantura Führerului și de a partenerei acestuia, Eva Braun.
Când sovieticii au pătruns în Berlin, în 1945, erau dornici să îl găsească pe Hitler cât mai repede. I-au descoperit însă cadavrul, ars și neidentificabil. Doar dinții săi erau neatinși. Sovieticii au încercat atunci să îl găsească pe dentistul lui Hitler, doar că acesta fugise din Germania.
Au găsit-o în schimb pe Käthe Heusermann, care participase la tratamentele făcute lui Hitler și era deci familiarizată cu dantura acestuia.
Trebuie remarcat că lui Käthe i se oferise șansa să plece din Berlin împreună cu apropiații lui Hitler, dar aceasta refuzase.
Copleșită de mulțumiri
Grație ajutorului ei, sovieticii au putut confirma că era vorba într-adevăr de cadavrul fostului dictator.
Ani mai târziu, Käthe Heusermann va scrie despre momentul în care sovieticii i-au înmânat dinții lui Hitler:
„Am luat proteza dentară în mână și m-am uitat după un semn indubitabil. L-am descoperit imediat, am tras adânc aer în piept și am spus: «Sunt dinții lui Hitler». Am fost copleșită cu mulțumiri.”
Käthe a crezut că, odată identificați dinții lui Hitler, i se va permite să plece. Nu bănuia că era abia începutul calvarului.
Uniunea Sovietică nu a dorit să se știe că Hitler a murit. Stalin considera că, menținând secretă această informație, o va putea folosi la momentul potrivit în favoarea sa.
Heusermann a fost transportată la Moscova, aruncată în închisoare și anchetată timp de ani de zile. Va petrece următorii șase ani în izolare, fără ca vreo vină să îi fie adusă oficial și fără ca vreun proces să aibă loc.
Käthe scrie:
„În august 1951, mi s-a adus în sfârșit la cunoștință acuzația: prin participarea mea voluntară la tratamentul dentar al lui Hitler, am ajutat statul german burghez să prelungească războiul.”
A fost deportată în Gulagul siberian în același an. Închisoarea se afla la 4.000 de kilometri distanță de Moscova.
Käthe a fost pusă la muncă forțată. Cum era foarte slăbită după detenția de până atunci, nu reușea să își facă norma, astfel că gardienele îi tăiau din rația de mâncare și așa sărăcăcioasă.
În 1955, Germania de Vest a negociat eliberarea prizonierilor și, în sfârșit, Käthe a putut ieși din Gulag.
S-a întors în Germania și a aflat că familia o declarase moartă. Logodnicul ei să căsătorise cu o altă femeie.
Käthe Heuserman a continuat să trăiască în Germania până la sfârșitul vieții. A murit în 1993, la vârsta de 83 de ani, în orașul Düsseldorf.
Elena Kagan, una dintre cei care au descoperit-o pe Heusermann, a scris în cartea sa, „Memoriile unui interpret de război”:
„Dacă nu o găseam pe Käthe… Hitler, așa cum își dorea Stalin, ar fi rămas un mit și un mister. Dar la câte suferințe am condamnat-o pe Käthe Heusermann să îndure nevinovată…”
