În 1960, fusese mutat la Direcția Generală de Informații Externe (DGIE) şi, după o scurtă perioadă trimis la Bruxelles, unde a lucrat până în 1966.
În prima parte a misiunii în capitala Belgiei obţinuse rezultate positive, manifestând spirit de orientare, iniţiativă şi maturitate.
După retragerea de la post a fost numit locţiitor şef direcţie, iar în 1970 promovat şef plin.
„De la început a depus eforturi pentru a cunoaşte şi cuprinde toate aspectele specifice acestui sector de activitate.
În munca de conducere a dovedit o bună pregătire profesională, experienţă şi maturitate, dând îndrumări şi orientări competente subordonaţilor.
Are în răspundere acţiuni şi cazuri personale pe care le lucrează cu rezultate positive”, nota Secţia de Cadre.
Membru de partid din 1946, fusese încadrat în Securitate în 1948.
În perioada 1955-1956 a fost trimis la specializare la Şcoala de Securitate din URSS.
De profesie contabil, viitorul spion Popescu era şi absolvent al Şcolii superioare de partid „Ştefan Gheorghiu”, cu examen de stat.
Tatăl său fusese ceferist, iar mama casnică.
Soţia avea un frate medic, care după 23 august 1944 se înscrisese în Tineretul PNŢ-Maniu, dar din 1962 era membru de partid.
