Walter Duranty, corespondentul la Moscova al ziarului New York Times, i-a cunoscut de aproape pe toţi conducătorii bolşevici.
În calitate de membru al conciliului de răsboi din Petrograd, 1a începutul anului 1918, el inspecta o divizie a armatei roşii, complect acoperită de noroiul din tranşee.
Se opreşte în faţa unui soldat, care îl priveşte rân jind, fără să-l salute.
—Dar ce ai camarade? Vorbeşle fără teamă.
— Toate merg anapoda, mormăie soldatul îmbufnat. N ’avem hrană, odihnă, cartuşe.
— Revoluţia cere jertfe, tovarăşe…
— Ehe! Ţi-e uşor să vorbeşti, îl întrerupe soldatul. Ai cisme, în noroiul ista îngheţat. Dar ia uită-te la mine, uită-te la noi toţi.
Şi-i arătă piciorul înfăşurat într’o pânză de sac plină de noroi.
Fără să răspundă, Stalin îşi scoate imediat cişmele din picior, şi le trece cu forţa soldatului, înfăşurându-şi picioarele lui cu pânza noroioasă. Apoi continuă să treacă în revistă trupele şi refuză să încalţe alte cisme, până când Lenin însuş îi ordonă s’o facă, pentru a evita o pneumonie.
Stalin și Troțki
Spre deosebire de Stalin, fire de mujic rus, tenace şi sectar, Troţki e mai de grabă un aristocrat, un aristocrat intelectual fireşte.
Succesul lui Stalin nu se bazează numai pe şiretenia lui rece şi pe abilitatea sa de-a mânui maşina politică.
Pe când Troţki făcea pe generalul, cu aere de Napoleon, pentru a găsi un gest popular, Stalin se simţia în realitate mai aproape de cei năpăstuiţi. Crud fără îndoială, fanatic şi necruţător, a fost şi a rămas.
Dar atunci când bolşevismul fusese sdrobit de represiunea sângeroasă ce a urmat revoluţiei eşuate din 1905-1906 (după răsboiul ruso-japonez), Stalin a rămas la postul lui în Rusia, în timp ce toţi ceilalţi revoluţionari au fugit în străinătate.
A petrecut ani întregi în temniţă, în cele mai grele temniţe din Rusia şi Siberia, ascuns sub nume false, când regăsit, când pierdut din vedere de autorităţi, veşnic neîmblânzit.
Despre el se poate spune cu drept cuvânt că are un „suflet de fier” şi poate că nu e un simplu accident faptul că din toate numele pe care le-a purtat, singurul care a durat e acela de „Stalin”, care însemnează pe ruseşte omul de oţel.
- Catedrala Mântuirii Neamului și robinetele de aur ale lui Ceaușescu. O manipulare istorică
- Pregăteau invazia? Misiunile spionilor străini în România imediat după ocuparea Cehoslovaciei de către tancurile sovietice
- Bătălia de la Slatina. Cum au salvat căpitanul Ion Antonescu și eroismul cavaleriștilor onoarea armatei române în dezastrul din toamna anului 1916
