Online

Baie de sânge în zori: „Utreniile din Bruges”

 Adrian Pătrușcă
Baie de sânge în zori: „Utreniile din Bruges”

Pe 18 mai 1302, meşteşugarii din Bruges se răscoală împotriva garnizoanei franceze. Peste o mie de soldaţi şi simpatizanţi ai francezilor sunt asasinaţi.

Această zi sângeroasă a primit numele şocant de pios şi poetic de „Utreniile de la Bruges”, ca pandant la masacrul „Vecerniilor siciliene”, când, în urmă cu douăzeci de ani, francezii fuseseră alungaţi din Sicilia.

„Utreniile de la Bruge” au pus definitiv capăt visurilor regilor capeţieni de a anexa Flandra, fiind primul pas pentru constituirea Belgiei independente.

Sub regii Filip August (1180-1223) şi Ludovic cel Sfânt (1226-1270), Franţa ajunge cel mai puternic regat din Europa.

Însă, la sfârşitul secolului XIII, Flandra şi Anglia încep să-i facă concurenţă datorită bogăţiei lor. Anglia vinde lână comunităţilor flamande, precum cele de la Bruges, Ypres sau Gent. Acestea o folosesc pentru a fabrica postavuri fine pe care le revând la preţul colosale în toată Europa.

Alianţa pe care contele de Flandra, Gui de Dampierre, o doreşte cu regele Angliei pare aşadar firească. Însă regele Franţei, Filip cel Frumos (1285-1314) îl atrage pe conte la Paris, îl aruncă în temniţă şi instalează în Flandra un guvernorat francez.

Dar naţionaliştii flamanzi îşi fac rapid auzită nemulţumirea. Temător, guvernatorul francez Jacques de Châtillon abrogă libertăţile şi privilegiile comunale şi instalează un regim militar, care nu face altceva decât să aţâţe spiritele. El îl surghiuneşte în iulie 1301 pe Pieter de Coninck, figură simbolică a flamazilor şi proprietar a mai multe ţesătorii.

Însă exilatul Coninck primeşte sprijinul mai multor seniori flamanzi, printre care contele Jean de Namur, fiul întemniţatului Gui de Dampierre, ceea ce îi permite să se întoarcă în Bruges, în decembrie 1301. Graţie prestigiului său, el îi determină pe lucrătorii care primiseră ordin la francezi de să distrugă zidurile de apărare ale cetăţii să oprească munca.

Revolta plutea în aer. Pe acest fond, apar „Utreniile de la Bruges”.

La începutul lui mai 1302, Jan Breydel, şeful breslei măcelarilor din Bruges, ocupă castelul Male în fruntea a şapte sute de cetăţeni.

Guvernatorul francez Jacques de Châtillon mărşăluieşte spre Bruges pentru a „pacifica” oraşul. Coninck, Breydel şi oamenii lor se retrag din cetate, permiţând garnizoanei franceze să-l ocupe pe 17 mai 1302.

Însă, în zorii zilei de 18 mai, Coninck şi trupele sale se întorc în secret în Bruges şi declanşează masacrul soldaţilor francezi şi al partizanilor lor. Peste o mie de oameni sunt asasinaţi în paturile lor. Jacques de Châtillon scapă in extremis cu viaţă, reuşind să fugă.

Două luni mai târziu, armata cavalerilor francezi, care vine pentru a restaura ordinea, este învinsă de miliţiile comunale flamande în ceea ce s-a numit „Bătălia pintenilor de aur”, pe 11 iulie 1302, în apropiere de Courtrai. Numele a venit de la pintenii pe care învingătorii i-au adunat de pe câmpul de bătaie de la cadavrele învinşilor.

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric