Pe 30 martie, în a doua zi de Paști a anului 1282, la momentul vecerniei, o răzmeriță izbucnește în Palermo, capitala regatului Siciliei împotriva regelui francez Carol I de Anjou și a ocupației sale, care începuse în 1266. Totul începe de la o femeie agresată hărțuită de un soldat francez. Revolta se întinde și la orașul învecinat, Corleone. Are loc un masacru care durează șase săptămâni și în care sunt uciși treizeci de mii de francezi, bărbați și femei.
Acest măcel va primi suavul nume de „Vecerniile siciliene”.
Regatul Siciliei fusese întemeiat în 1130 de către aventurierul normand Roger de Hauteville, după ce și-a declarat vasalitatea față de Papă.
Manfred, regele Siciliei între 1258 și 1266, bastard al împăratului german Frederic II de Hohenstaufen, se lasă târât în conflictul dintre guelfi și ghibelini (partizanii Papei, respectiv ai împăratului Germaniei). Astfel, își atrage dușmănia Suveranului Pontif, Clement IV.
Francez din Provența, pe numele său adevărat Guy Foulques, papa îi cere ajutorul lui Carol I, conte de Anjou și de Provența și fratele mai mic al puternicului rege al Franței, Ludovic IX, zis Cel Sfânt.
În schimbul ajutorului militar, Papa îi promite lui Carol coroana Siciliei. Contele acceptă și Manfred este ucis pe 26 februarie 1266, în bătălia de la Benevento.
Carol primește recompensa promisă de Papa – coroana Siciliei – iar o garnizoană franceză se instalează la Palermo.
Ars de dorința de a elibera teritoriile aflate sub stăpânirea musulmanilor, Carol își convinge fratele, pe Ludovic IX, să pornească o nouă cruciadă. Avea să fie a opta și ultima astfel de expediție sub stindardul Crucii. Ea se încheie sub zidurile Tunisului, cu moartea lui Ludovic pe 25 august 1270.
Aceasta nu astâmpără ambițiile lui Carol: se declară rege al Albaniei și al Ierusalimului, ba chiar și al Ahaiei, în Peloponez, în 1267, ceea ce îi atrage dușmănia Bizanțului. Împăratul bizantin Mihail VIII Paleolog începe să-i încurajeze și să-i sprijine tacit, cu cantități mari de aur, pe sicilieni să se revolte împotriva ocupantului francez.
În Sicilia, Carol instituise un regim aspru, ultracentralizat, cu o fiscalitate riguroasă. Supușii italieni se văd înglodați până peste cap în taxe menite să acopere aventurile militare ale regelui în Orient.
Răscoala de la Palermo pune capăt domniei angevinilor, iar Sicilia trece sub sceptrul lui Pedro III de Aragon, ginerele lui Manfred, care se grăbise să sară în ajutorul răsculaților.
