A murit la 7 iulie 1930, în urma unui atac de cord. Arthur Ignatius Conan Doyle s-a născut la 22 mai 1859, la Edinburgh, Scoţia, tatăl său provenind dintr-o familie prosperă.

Turneul început la New York în septembrie 1894, continuat în peste 30 de oraşe, a fost un succes.

S-a oferit voluntar ca medic în războiul Boer şi a navigat în Africa în februarie 1900. Acolo, în loc să lupte cu gloanţele, Conan Doyle a trebuit să ducă o luptă aprigă împotriva microbilor.

În cele câteva luni petrecute în Africa, a văzut că majoritatea soldaţilor şi a membrilor personalului medical mureau din cauza febrei tifoide nu a rănilor de război.

„The Great Boer War”, o cronică de 500 de pagini, publicată în octombrie 1900, a fost o capodoperă a erudiţiei militare.

Nu a fost doar un raport al războiului, ci şi un comentariu abil şi bine informat despre unele dintre deficienţele organizatorice ale forţelor britanice de la acea vreme.

Întors în Anglia, a intrat în politică şi a candidat pentru un loc în Central Edinburgh. A pierdut, însă, alegerile şi s-a întors la Londra, unde a continuat să scrie. Primul episod al noului roman „The Hound of the Baskervilles” (1902) a fost publicat, spre încântarea cititorilor înfocaţi, în paginile revistei „The Strand”, în august 1901.

Sir

În 1902, regele Edward al VII-lea l-a înnobilat pe Conan Doyle, cu titlul Sir pentru serviciile sale aduse Coroanei în timpul Războiului Burilor. În 1903, revista „The Strand” a început să publice în serial colecţia de scurte povestiri „The Return of Sherlock Holmes”.

O nouă tentativă de a intra în politică a avut loc în 1906, fără sorţi de izbândă. În acelaşi an, în iulie, Louisa – soţia lui – a murit în braţele sale. După o perioadă în care a avut de înfruntat o gravă depresie, Conan Doyle s-a recăsătorit cu Jean Leckie, la 18 septembrie 1907, după nouă ani de iubire clandestină.

S-au mutat împreună cu copiii, pe care îi avea cu Louisa, într-o nouă casă numită „Windlesham”, în Sussex. Aici s-au născut alţi trei copii – băieţii Denis (în 1909), Adrian (în 1910) şi fetiţa Jean (în 1912).

Un nou erou – profesorul excentric Challenger numit de propria soţie „o persoană perfect imposibilă„ – şi-a făcut apariţia în urma publicării romanului de aventuri „The Lost World” (1912).

 Cu toate că profesorul Challenger era opusul lui Sherlock Holmes, romanul a avut un succes imediat. L-a implicat pe profesor într-o aventură plină de umor alături de alte personaje, într-o regiune misterioasă a Americii de Sud, descoperind fauna şi flora preistorică.