Istoricul Petre Constantinescu-Iaşi s-a născut la 25 noiembrie 1892, la Iaşi. A absolvit liceul şi Facultatea de Litere şi Filologie în oraşul natal. În 1924, şi-a susţinut doctoratul cu teza „Northerul în artele bizantină, sud-slave şi română”.
A fost profesor la universităţile din Iaşi (1926-1936) şi Bucureşti (1944-1952). În timp, a ocupat diferite funcţii: a fost ministru al Propagandei (1945-1946); director al Institutului de Istorie „N. Iorga” din Bucureşti (1948-1953); ministru al Cultelor (1953-1955, 1955-1957); director al Institutului de Studii Româno-Sovietice (1962-1964). A fost, de asemenea, redactor-şef al revistei „Monumente şi muzee”.
S-a implicat în viaţa politică încă din perioada liceului, fiind un apropiat al cercurilor socialiste, ulterior desfăşurând o intensă activitate politică, pentru care a fost arestat în mai multe rânduri. A fost membru al Partidului Social-Democrat, din 1910, iar din 1921 al Partidului Comunist.
Acordul de la Țebea
În 1933 a luat parte la constituirea Comitetului Naţional Antifascist, iar în 1935 s-a numărat printre semnatarii „Acordului de la Ţebea”, în 1942 s-a aflat la conducerea Uniunii Patrioţilor, iar în 1948 a ocupat funcţia de vicepreşedinte al primului Prezidiu al Marii Adunări Naţionale, fiind reales apoi în mai multe rânduri.
Specialist în istoria modernă şi contemporană a României, a publicat diverse studii cu privire la stadiul legăturilor istorice şi culturale dintre români şi popoarele vecine: „Rolul României în epoca de regenerare a Bulgariei” (1919), „Unde duce colaborarea. Pagini de istorie contemporană” (1921), „Relaţii culturale româno-ruse în trecut” (1954), „Studii istorice româno-bulgare” (1956), precum şi la momente din istoria modernă şi contemporană a României: „Intelectualii şi revoluţia de la 1848 în Principatele Române” (1948); „Pagini de luptă din trecut 1914-1936” (1972) ş.a. A participat la elaborarea primului tratat de „Istoria României” (vol. IV, 1964).
Membru titular al Academiei Române, din 12 august 1948. A murit la 1 decembrie 1977.
Sursa: Dicţionarul Membrii Academiei Române, Bucureşti, 2003
